
„… dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” (Ioan 16, 2).
Hristos ne spune că oamenii pot ajunge să considere uciderea o faptă bună. Și nu doar bună, ci chiar plăcută lui Dumnezeu. În fond, orice ucigaș crede că face o faptă bună atunci când își ucide dușmanul.
Hitler și Stalin erau convinși că salvează omenirea. Primul credea că lumea va fi mai bună fără evrei, al doilea credea că lumea va fi mai bună fără bogați. Astăzi știm multe despre modul în care acționau și gândeau comuniștii, dar știm foarte puțin despre psihoza hitleristă. Acest fapt se datorează legii care interzice răscolirea arhivelor din acea perioadă sub pretextul că orice referire la ele ar contribui la propagarea cultului persoanelor vinovate de crime împotriva umanității. Însă realitatea europeană spre care ne rostogolim mă face să cred că noi nu știm multe despre psihoza hitleristă pentru că Europa redevine hitleristă.
Nemții, italienii, ungurii sau românii aprinși de ideile lui Hitler nu erau toți niște oameni răi. Uciderea elementelor dușmane, atât la hitleriști, cât și la comuniști, se făcea dintr-o profundă convingere că astfel lumea se izbăvește de un rău și devine mai bună. Această convingere nu doar că avea în ea ceva asemenea unei religii, ci chiar a cuprins și pe unii preoți și episcopi. Oamenii aceia ucideau convinși că aduc închinare lui Dumnezeu.
Astăzi ne aflăm cu toții în aceeași psihoză. A te sustrage duhului ucigaș este o faptă de sfințenie. Nimeni să nu se amăgească. Unii triumfă că „dușmanii” sunt interziși, arestați, cenzurați. Dar așa a început orice epurare, așa a început vânătoarea evreilor, a culacilor, a intelectualilor de modă veche, a preoților credincioși. Și nu vă bucurați dacă vă aflați de partea prigonitorilor, de partea puterii, de partea sistemului. Istoria a demonstrat că mașina de ucis i-a tocat până la urmă pe toți cei care au îndeplinit ordinele negre din convingere.
Să ne păzim de acest duh cumplit al răzbunării, al convingerii că știm cine ar trebui eliminat și cine lăsat, ca să nu devenim unelte ale morții, deși convinși că aducem închinare lui Dumnezeu.
Autor: Ieromonah Savatie Baștovoi