BINE DE ȘTIUT, cu Victor Tănase | Dicționarul lui B. P. Hașdeu. Cum ilustrul filolog a pus bazele cercetării limbii române

Mulți dintre voi au privit, probabil, cunoscutul film „Profesorul și nebunul”, al cărui producător Mel Gibson joacă și rolul principal în acestă peliculă din 2019, alături de actorul Sean Penn. Filmul prezintă istoria creării dicționarului etimologic Oxford al limbii engleze de către un savant care are o relație stranie și, totodată, nemaipomenit de fructuoasă cu un personaj declarat nebun, care îl ajută în editarea dicționarului trimițându-i scrisori dintr-un ospiciu.

Un astfel de scenariu poate fi baza și unei pelicule unde să fie redată viața remarcabilă a ilustrului nostru filolog, istoric și lingvist Bogdan Petriceicu Hașdeu, care în anul 1884, îmbinând aproape aceeași practică a savantului britanic, începe să lucreze, sub auspiciile Academiei Române, asupra primului dicționar etimologic al limbii române – Etymologicum Magnum Romaniae. Inițiativa făcea partea dintr-un amplu program de uniformizare a limbii.

Hașdeu, alături de un alt filolog August Treboniu Laurian, pornesc proiectul într-o formă inedită. Se recurge la așa-numiții colaboratori din tot Regatul României și din afară, sunt elaborate chestionare și trimise formulare, inclusiv „țăranilor cu carte” unde sunt rugați să indice cuvintele specifice zonei lor, să redea pronunția și să le explice originea. Hașdeu și-a dorit acest mecanism, direct de la graiul țăranului, pentru a înnoi limba nu doar cu valurile de neologisme franceze și italiene ce invadau vocabularul.

Ulterior, scrisorile trimise formau baza unei munci enorme a lui Hașdeu, care știm că avea o bibliotecă imensă. Apela la crăți vechi și cronici – de la Coresi, Dosoftei, Varlaam, Biblia lui Șerban Vodă, Costache Negruzzi și mulți alții. Lucra minuțios la fiecare text. Doar pentru un cuvânt putea umple trei pagini și apela la 20 de izvoare și surse pe care le descria în limita cunoștințelor din acea perioadă.

Dicționarul, în forma pe care și-a propus-o Hașdeu, nu a fost încheiat niciodată. Cele trei volume cu 1700 de pagini redactate de ilustrul filolog, după acest plan grandios, a cuprins doar litera A și începutul literei B, până la cuvântul bărbat. Ritmul lent al redactării și temerea că dicționarul va cuprinde un număr mare de volume, la care greu puteai să ai acces, provoacă nerăbdare și chiar nemulțumire în rândul membrilor Academiei, care, în 1897, decid întreruperea lucrării în forma începută de Hașdeu și îi încredințează mai departe sarcina lui Alexandru Philippide, iar ulterior lui Sextil Pușcariu.

Chiar și așa, contribuția lui Bogdan Petriceicu Hașdeu rămâne incontestabilă. El a pus bazele unui dicționar care să cuprindă un vast tezaur de cunoștințe privind cultura materială și spirituală a poporului român, de la gramatică și fonetică, până la folclor și aspecte etnografice, printr-o analiză amplă în studii despre orginea limbii, aportul substratului, raportul cu limbile romanice și balcanice, aspecte dialectale și stadiul arhaic.

Loading Next Post...
Urmărește-ne
Search
Loading

Signing-in 3 seconds...

Signing-up 3 seconds...