
Accidente ale scrierii nu contenesc în comunicatele și știrile despre accidentele rutiere și alte tragedii. Clișeul și erorile de exprimare în aceste cazuri au devenit șabloane zilnice, că deja puțină lume le mai observă.
Cred că una dintre cele mai mari greșeli care banalizează moartea și la auzul cărora doctorii sau medicii legiști se întunecă la față este cea când suntem anunțați că „stopul cardiac a fost cauza decesului”.
Oprirea inimii are loc la toți cei decedați, fără excepție, de aceea o asemenea formulare nu explică nimic. În realitate, este doar descrierea ultimei etape, nu a cauzei reale. Inima se oprește întotdeauna când murim, important este să-i spui omului de ce s-a oprit. Cum ar fi, de exemplu, infarct miocardic, tromboembolism, traumatism, otrăvire, hemoragie cerebrală sau o altă boală cronică.
Anume acești factori duc la un lanț de evenimente care se încheie cu oprirea inimii. Expresia „cauza preliminară este stop cardiac” sună „științific”, dar în esență este goală, pare o explicație medicală, însă în fond nu este. Deseori, prin astfel de clișee din comunicatele instituțiilor responsabile, preluate orbește de presă, fie se ascund circumstanțele reale ale decesului, fie se poate crea impresia falsă că a fost stabilită deja cauza.
A spune „a murit din cauza opririi inimii” este ca și cum ai spune „mașina s-a oprit pentru că motorul nu mai funcționează”, fără să explici de ce nu mai funcționează. Sau e ca și cum ai spune că „o persoană a murit, pentru că i s-a oprit respirația”.
De asemenea, ar mai trebui să fie trasă o frână pentru „tamponările” din comunicatele Poliției, care deja sunt folosite fie în exces, fie greșit în locul naturalului „lovit”. În mod total eronat, tamponat a ajuns să fie și pietonul, și copacul, și gardul. Iar de inversările mașinilor pe șosele sau străzi în urma unor accidente nici nu mai vorbesc. Într-un sens invers al cursului corect al limbii, comunicatorii uită de simplul „răsturnat”, atunci când un vehicul, efectiv, este întors cu roțile în sus.