BINE DE ȘTIUT, cu Victor Tănase | Penițele Văcăreștilor. Precursorii poeziei culte românești

Când ne gândim la poezia română, ne vin în minte fracul, jobenul și marile figuri ale secolului al XIX-lea. Mai puțin îi cunoaștem însă pe precursorii care au pus bazele poeziei culte în limba română, scriind versuri într-o epocă a caftanelor, ișlicurilor și domniilor fanariote.

Printre ei este Ienăchiță Văcărescu, boierul din Valahia fanariotă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea, una dintre cele mai luminate minți ale vremii sale. Un boier cu simpatii filootomane, dar deschis ideilor iluministe, Ienăchiță Văcărescu pare să întruchipeze contradicțiile epocii sale: gândea european și trăia într-o lume încă îmbrăcată în straie otomane.

E descris de istorici drept poet și filolog, fiind și unul dintre autorii primei gramatici românești, el, însă, cu siguranță nu s-a văzut așa. Era în primul rând un mare dregător dintr-o veche familie boierească a Văcăreștilor, cu un șir de funcții și misiuni dimplomatice în Europa și Imperiul Otoman, iar poezia era doar o pasiune îmbinată cu un vădit talent. A ales să scrie despre dragoste, folclor, dar a avut și o dimensiune erotică. Versurile sale îl arată ca pe un fin curtezan, preocupat de iubire și de rafinamentul sentimentelor.

„Într-o grădină/Lâng-o tulpină/Zării o floare/ca o lumină. S-o tai, se strică!/S-o las, mi-e frică/Că vine altul și mi-o rădică” sau „Trandafiraș înflorit/Care te-ai învrednicit/Să împodobești acel sân/Unde pururea mă’nchin!” sunt doar câteva dintre versurile dedicate iubirilor sale.

A murit în 1797, la 57 de ani, înainte ca lumea fanariotă pe care o cunoscuse să intre în ultimele sale decenii. Ideile lui au fost continuate în Moldova de Costache Conachi, la fel, un precursor al poeziei culte. De asemenea, talentul lui Ienăchiță a fost transmis și fiilor săi, cunoscuți poeți – Alecu, Nicolae și Iancu.

Destinul familiei Văcărescu fusese marcat cu un secol înainte de tragedia de la Constantinopol. Ienăchiță era nepotul lui Ianache Văcărescu, executat de otomani în 1714, alături de Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai acestuia.

Din pana lui Ienăchiță Văcărescu nu ne-au rămas numai poezii. El este considerat principalul autor al Pravilniceștii Condici din 1780, unul dintre cele mai importante coduri de legi din spațiul românesc premodern. Deși nu era o constituție în sensul actual al cuvântului, documentul a introdus reguli moderne de organizare a justiției și administrației și este privit ca un pas important spre modernizarea statului.