Mesajul de astăzi, postat pe Instagram de către fugarul Andrei Șaran, șeful Bismobil Kitchen, în care explică de ce și cum a evadat, este nimic altceva decât o sfidare a Poliției și Procuraturii. O bătaie de joc față de cei care ar trebui să aplice legea în țară. Este o rușine națională ceea ce se întâmplă.
Îmi vine greu să cred că evadarea a fost aranjată. Totuși, sunt foarte multe întrebări fără răspuns. Am fi vrut ca și reprezentanții structurilor de forță să și le pună. Dar să o facă public. Inspectoratul General al Poliției și Ministerul de Interne tac. Tac și înghit, de parcă ar ști ceva, dar nouă nu vor să ne spună.
Ceva nu merge bine. Cineva nu face ce trebuie, iar cei de la Ministerul de Interne ar trebui să vorbească. Să ne spună, de exemplu, ce măsuri au fost luate în privința celor care asigurau paza lui Șaran la Judecătorie. Că doar trebuia să-l păzească cineva pe un om cu brățară de monitorizare agățată la picior.
Chișinăul nu e un stog, iar Șaran nu e un ac. Străzile din Capitală sunt ticsite de camere de supraveghere și monitorizare. E cam greu să pierzi din vizor un om care a fugit până acum, din câte se pare, doar de clienții pe care i-ar fi păgubit. Această operațiune de evadare de departe nu pare a fi o acțiune spontană, ci seamănă mai degrabă cu un plan gândit din timp și aplicat de mai multe persoane. Cine sunt acele persoane? A fost reținut vreun complice până acum? Nu.
Imaginea și așa erodată a poliției are de suferit extrem de mult. Comunicatele de presă cu filmulețe montate pe muzică nu prea ajută. Tăcerea poliției lasă loc de interpretări. Totul pare de parcă poliția fuge de cazul Șaran mai tare decât Șaran de poliție.
