Timp de aproape doi ani de zile suntem în stare de urgență. De atunci, instituția care ia cele mai importante decizii în stat este Comisia pentru Situații Excepționale.
În tot acest timp, reprezentanții guvernării au argumentat că e nevoie de menținerea stării de urgență, pentru a lua decizii în folosul țării, în mod accelerat, sărind peste Guvern și Parlament.
Deși foarte multă lume a contestat acest mod de luare a deciziilor, guvernarea a stat neclintită și ne-a tot repetat că așa e mai bine și așa trebuie să fie. Pentru că ea știe mai bine. Nu că am avut cum să schimbăm acest lucru, însă toată lumea s-a conformat.
Sute de decizii au fost luate în tot acest timp de CSE. Unele corecte, altele absurde și inutile, însă deciziile se luau repede și aparent la timpul potrivit. Se pare însă că nu chiar de fiecare dată.
După ce Renato Usatîi a dezvăluit faptul că tarifele la gaze pot fi și mai mici, nu neapărat 30 de lei, așa cum plătim toți, ca proștii, ministrul Energiei și-a amintit că știa de faptul că peste 70 de companii achitau de două ori mai puțin pentru gazele naturale, și că a informat CSE, încă în luna aprilie, despre acest lucru.
Atenție, încă în luna aprilie! Pentru cei care nu au aces rapid la calendar – mâine e prima zi de vară. Și domnul ministru al Energiei chiar s-a supărat că Usatîi a ieșit cu informațiile în public. I-a și reproșat fostului primar de Bălți că ei știau despre asta. Demult.
Că ministerul știa – e bine. De ce nu a spus despre asta nimănui – rămâne o enigmă.
Dar cea mai mare enigmă e totuși de ce ultra rapidul CSE a așteptat o lună și jumătate până să rezolve problema inechității de pe piața gazelor. Rapid, așa cum ne-a obișnuit până acum, fără să ajungă informația în presă, fără să-i înrăiască pe oamenii și așa sărăciți și fără să trezească suspiciuni față de integritatea membrilor CSE? Cred că răspunsul e la suprafață!
