
Vicepreședintele PAS Vladimir Bolea pare să fie ministrul care și-a greșit decorul și scena. Nu pentru că i-ar lipsi energia de a coordona oameni, ci pentru că fotoliul pe care a fost așezat redă imaginea clară a unui activist autentic de partid, nu a unui demnitar de stat. Oricine privește cu atenție discursul său și limbajul nonverbal poate observa reflexele unui manager de organizație politică. Este combativ, implicat și permanent în campanie, însă nu pentru minister, dar pentru partid. Postul de ministru cere însă altceva – sobrietate instituțională, detașare și autoritatea celui care vorbește în numele statului, nu în numele PAS.
Nu este o noutate că politicienii care îmbină postul de ministru cu cel de exponent al unui partid recurg la distorsionarea realității și la minciuni. Într-o democrație, problema nu este existența acestor derapaje, ci capacitatea societății de a le identifica și de a le sancționa înainte ca ele să devină o normalitate.
Vladimir Bolea pare să fi perfecționat această artă. Nu recurge la atacuri grosolane. Dimpotrivă, își livrează mesajele „molcăluț”, cu un zâmbet abia schițat și cu o aparentă siguranță care face afirmațiile sale să pară credibile. Este genul de politician care nu ridică tonul, ci încearcă să transforme versiunea sa a realității în adevăr. Cu alte cuvinte, nu minte zgomotos, ci convingător.
Cea mai recentă mostră de „scamatorie” a lui Bolea este cea legată de deplasările de la Ministerul Infrastructurii. Pentru a-i mai scutura laurii de pe creștetul proaspătului premier, Vladimir Bolea ne convinge că el, cu mult înaintea lui Vasile Tofan, s-a pornit să combată deplasările netrebuincioase din instituția pe care o conduce.
„Când domnul Tofan a spus să oprim turismul, este exact ceea ce spuneam și eu, am un an și șapte luni la Ministerul Infrastructurii, atunci când vin cererile pentru plecări, eu fiind cel care acceptă sau respinge vizitele secretarilor de stat sau șefilor de direcție. Exact cu aceeași terminologie am respins șei ue aproape 90 la sută din vizitele în teren, pentru că noi nu facem turism”, declara ministrul Bolea la o emisiune TV.
Doar că cifrele oficiale spun o poveste diferită. Dacă Vladimir Bolea se descrie drept ministrul care a pus capăt deplasărilor inutile, propriile date ale ministerului îi contrazic narațiunea. Mai mult, în primul său an la conducerea instituției, ministerul a cheltuit pentru deplasări externe mai mult decât în perioada predecesorului său, Andrei Spînu. În perioada 2022-2024, bugetul anual destinat călătoriilor s-a menținut relativ constant, între 1,14 și 1,23 de milioane de lei. În 2025, însă, sub conducerea lui Bolea, au fost aprobate 55 de deplasări în străinătate, cu un cost total de 1,54 milioane de lei. A crescut nu doar „nota de plată”, ci și costul mediu al unei deplasări – de la 20.000 de lei la 28.000 de lei.
Nici anul acesta nu se observă ruptura pe care ministrul PAS ne-o descrie. În prima jumătate a anului au fost efectuate deja 22 de deplasări, pentru care a fost alocată o sumă de 476 de mii de lei, ceea ce înseamnă peste 21.000 de lei pentru fiecare călătorie. În nouă dintre acestea, ministrul a participat personal, fie singur, fie însoțit de consilieri sau secretari de stat. Cu greu poate fi identificată aici „revoluția administrativă” despre care vorbește Vladimir Bolea.
Și atunci apare întrebarea inevitabilă. Când Vladimir Bolea afirmă că a respins 90% dintre cererile de deplasare, la ce se referă mai exact? Dacă în 2025 au fost aprobate 55 de călătorii, afirmația sa ar presupune că aproape 500 de alte deplasări ar fi fost solicitate și refuzate. O asemenea cifră ar necesita, cel puțin, dovezi. În lipsa lor, declarația seamănă mai degrabă cu un exercițiu politic de campanie electorală, decât cu unul de transparență.
Problema nu este că un ministru călătorește. Uneori, asemenea deplasări sunt necesare. Problema apare atunci când discursul despre austeritate, tăieri bugetare și disciplină nu este susținut de propriile decizii. Iar în cazul lui Vladimir Bolea, diferența dintre mesaj și realitate pare să fie mai mare decât distanța parcursă în delegațiile pe care susține că le-a redus.