În 2018, Plahotniuc a vrut să modifice Constituția, astfel încât „integrarea europeană” să devină normă constituțională. Potrivit lui, astfel, direcția strategică de modernizare a Republicii Moldova ar fi devenit clară pentru toți. „Integrarea europeană trebuie să fie depolitizată și să nu mai fie obiectul speculațiilor electorale, căpătând locul și rolul ei firesc în strategia națională de modernizare a Republicii Moldova”, a spus Plahotniuc atunci.
Inițiativa a picat însă, deoarece a întrunit votul a doar 54 de deputați, pentru promovarea unei inițiative constituționale fiind necesare 67 de voturi. Au votat numai PD-iștii, în timp ce restul „proeuropenilor” au respins-o cu ardoare.
Știți ce a zis atunci Vadim Pistrinciuc, pe atunci deputat PLDM, în prezent sfătuitor al Maiei Sandu? Cică integrarea europeană ține de cetățeni și instituții, iar UE nu trebuie confundată cu Uniunea Sovietică. Jurnaliștii mai vechi și-amintesc și ce făceau atunci și alde Maia Sandu – protestau în stradă și criticau cu spume inițiativa lui Plahotniuc.
Nici până azi n-am înțeles ce a avut în vedere Pistrinciuc, când s-a referit la Uniunea Sovietică, dar în ceea ce privește responsabilitatea instituțiilor, care ar trebui să-și facă treaba, nu să jongleze cu simboluri sterile, n-am cum să nu-i dau dreptate.
Doar că astăzi, când Maia Sandu deține toată puterea în stat și are control total asupra tuturor instituțiilor, aceleași instituții la care făcea trimitere consilierul ei de azi, vrea să organizeze un referendum ca să facă „ireversibil” drumul nostru european.
Dar nu era mai simplu de-l „ireversibilizat” atunci?, ar întreba orice om teafăr la cap. Îl băgai în Constituție și basta! Bineînțeles că nu, pentru că, și atunci, și acum, vorba e despre o acțiune eminamente politicianistă, cu scop pur electoral. Asta deși varianta lui Plahotniuc implica infinit mai puține riscuri, din perspectiva adepților eurointegrării.
Se întreabă unii, de parcă n-ar ști, ce ar sta în spatele acestei cascadorii politice. Voi serios?
Vă explic eu, dacă n-ați înțeles: „integrarea europeană” nu este și nici n-a fost un scop în sine al celor care ne conduc. Scopul lor este să se mențină cu orice preț la putere. Punct. Iar „integrarea europeană” este, în acest caz, un simplu instrument electoral. În primul mandat al Maiei Sandu instrumentul electoral a fost „lupta cu corupția”, iar după ce s-a epuizat (lupta, nu corupția) a intrat în uz „integrarea europeană” (inclusiv la locale l-au folosit din plin). Data viitoare, dacă vor mai ajunge întregi, vor folosi altă butaforie. Și tot așa. Ce-i de înțeles aici?
Dar le atrag atenția mai ales celor care visează cu ochii deschiși și chiar își doresc din tot sufletul să ajungem în UE: cum au compromis o grămadă de alte simboluri, așa îl vor compromite și pe acesta. Pentru că tot de ce se ating ei se ruinează, pur și simplu. Câte cuvinte frumoase au ajuns să pută, după ce au intrat în uzul acestor politicieni, ați numărat? Vă fac eu o listă întreagă, dacă vreți.
Prin urmare, dacă veți spune „da” la referendum, acest „da” va fi nu pentru integrarea europeană, ci pentru menținerea la putere a Maiei Sandu și a ciracilor ei din PAS. Dacă vă plac, e treaba voastră, votați-i cât vreți, dar nu mai spuneți că o faceți pentru „integrarea europeană”. Pentru că e bluf și sunteți luați din nou de fraieri.
