EDITORIAL | Stingem lumina, ok, stăm drepți, chiar și pe întuneric. Dar se poate o întrebare, vă rog?

Eu înțeleg totul, rușii folosesc arma energetică pentru a ne șantaja. Fac asta de când mă țin minte. Or, după ce am început, în sfârșit, să stăm drepți, era clar că vor folosi această armă și toate celelalte arme pe care le au ca să ne pedepsească pentru statul nostru în această poziție.

Totuși noi, știind aceste lucruri, am continuat să depindem, în proporție de aproape sută la sută, de centrala electrică de la Cuciurgan, controlată de regimul separatist, cel controlat de ruși, calul nostru troian, care ne subminează independența și este principalul instrument de șantaj.

Centrala de la Cuciurgan produce curent electric cu gaz rusesc, pe care regimul separatist îl primea pe gratis, tocmai pentru a întreține calul troian și a ne șantaja pe noi. Noi le cumpăram separatiștilor curentul produs pe gaz rusesc, respectiv care nu-i costa nimic, și astfel finanțam direct regimul separatist, controlat de ruși, care ne subminează nouă independența.

De aproape un an de zile, noi știm că tranzitul de gaz rusesc prin Ucraina se va opri. Despre asta ne-au comunicat și rușii, și ucrainenii. La fel, știam că, dacă separatiștii transnistreni nu vor primi gaz pe gratis, noi vom rămâne fără curent. Asta era clar de multă vreme, dar de cel puțin de un an, acest lucru a devenit cert.

Cu toate acestea, noi am continuat să depindem exclusiv de energia electrică produsă de centrala de la Cuciurgan, finanțând în continuare regimul separatist controlat de ruși. Asta în timp ce, din cauza că stăteam atât de drepți, relațiile noastre cu rușii au devenit și mai tensionate, prin urmare, înțelegeam că ei vor folosi orice posibilitate, ca să ne trăsnească.

Pe de altă parte, noi, dacă vrem să cumpărăm curent din alte surse, îl putem transporta aici doar prin rețelele de înaltă tensiune care trec prin Ucraina. Pentru că noi altă legătură „electrică” cu lumea pașnică, civilizată și europeană, nu avem.

De trei ani de zile, noi vedem cum infrastructura energetică ucraineană este bombardată masiv de ruși, aceiași ruși care abia așteaptă să ne trăsnească și pe noi și în fața cărora noi stăm drepți. Din cauza acestor bombardamente, singura noastră cale de transportare a energiei electrice din surse alternative este extrem de expusă. Noi știm asta de trei ani de zile, de când a început războiul.

Acum întrebarea, pe care am mai pus-o și în urmă cu un an și ceva:

Noi de ce n-avem până acum capacitate de a aduce curent direct din România sau prin România și nu prin Ucraina, cea bombardată de ruși? Ca să ne ajungă și să nu fim nevoiți să stăm în întuneric și fără lifturi în blocuri. Fie și mai scump.

De ce nici măcar linia aia de la Vulcănești, pe care am dat-o indienilor să o construiască, deși au cerut-o românii, nu-i gata încă?

De ce, știind de atâta timp ce riscuri există și faptul că ele-s iminente, n-am făcut nimic pentru a le diminua?

De câți ani este nevoie pentru a construi o linie electrică de înaltă tensiune? Ca să putem măcar să ne dăm seama cam cât ar trebui să așteptăm ca să avem trei sau patru astfel de linii și să putem sta liniștiți când rușii se apucă iar să ne șantajeze.

Și o ultimă întrebare: dacă rușii se mai joacă un pic cu noi, dar, după aceea, se apucă iar să pompeze gaz pe gratis în Transnistria, noi tot la priza separatiștilor transnistreni ne vom conecta? Sau ne vom baza pe ventilatoarele pentru vaci, care produc curent atunci când bate vântul?

Ar fi bine măcar un răspuns vag să avem, ca să știm la ce să ne așteptăm, în timp ce stăm drepți.

Distribuie acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Urmărește ZIUA și pe...

Știrile ZIUA pe Telegram