Astăzi se împlinesc 165 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cel care a pus bazele statului modern unitar român. Contextul de la acea vreme a permis, ca, prin alegerea lui Cuza, Moldova să se unească cu Țara Românească, eveniment rămas în istorie ca Mica Unire.
Alexandru Ioan Cuza a fost ales la 5 ianuarie 1859, cu unanimitate de voturi, Domnitor al Moldovei, spre uimirea, dar mai ales bucuria mulțimii din Iași. La 24 ianuarie devenea Domnitorul Principatelor Române Unite și era primit cu un așa mare entuziasm la București încât, „de la Filaret, atunci în marginea orașului, și până în Băneasa, lumea era în picioare”. A domnit doar 7 ani, dar suficient cât să rămână în istorie.
Ales domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea Unirii Moldovei și Țării Românești de către puterea Imperiul Otoman și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea Unirii Principatelor Române prin înfăptuirea unității constituționale și administrative, formându-se statul român unitar modern, care a adoptat numele de România, cu capitala la București, cu un singur parlament și un singur guvern.
În anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii, denumită de presa vremii „Monstruoasa Coaliție”, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-au forțat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice.
