Now Reading: FOTO | Onoare primului rege al românilor. Acum 112 ani s-a stins din viață Carol I, făuritorul României moderne
- 01
FOTO | Onoare primului rege al românilor. Acum 112 ani s-a stins din viață Carol I, făuritorul României moderne
FOTO | Onoare primului rege al românilor. Acum 112 ani s-a stins din viață Carol I, făuritorul României moderne
Acum 112 ani, în dimineața de 27 septembrie 1914, se stingea din viață, la Castelul Peleș din Sinaia, Regele Carol I, după 48 de ani de domnie, cea mai lungă din istoria românilor. Întemeietorul României moderne, Carol I, este și cel care a obținut independența țării după războiul din 1877-1878, iar trei ani mai târziu România fiind proclamată regat.
Carol I a fost înmormântat la Curtea de Argeș, în Biserica Episcopală, ctitorită de Neagoe Basarab și refăcută în timpul domniei sale. Peste doi ani, în 1916, a murit și Regina Elisabeta, care, la fel, a fost înmormântată la Curtea de Argeș.
În cursul zilei de 26 septembrie, regele îl primise în audiență pe juristul Virgil Arion, apoi pe englezii Noel și Charles Buxton, după care a fost vizitat de doctorul Ioan Mamulea. Seara a jucat cărți cu regina Elisabeta și a mers la culcare. După câteva ore, regele s-a trezit plângându-se că nu poate respira. Regina l-a chemat pe Mamulea, dar când acesta a sosit, regele murise și nu a făcut decât să constate decesul.
În Monitorul Oficial s-a publicat înștiințarea morții regelui: „Astăzi, 27 septembrie (10 octombrie – stil nou) 1914, ora 5 și 30 m. dimineața, Maiestatea Sa Regele Carol I, întemeietorul Regatului Român, a încetat din viață la Castelul Peleș, în urma unei sincope pricinuită de o miocardită cronică, fără nici o suferință și vorbind până în ultimul moment, fiind de față Maiestatea Sa Regina Elisabeta”.
Consiliul de Miniștri, condus de Ion I. C. Brătianu, a convocat Corpurile Legiuitoare în ziua de duminică, 28 septembrie/11 octombrie, ora 14.00, pentru depunerea jurământului de către Ferdinand, succesorul la tron. Principele Ferdinand a primit vestea morții regelui la Cotroceni, în timp ce principesa Maria se afla la Mogoșoaia și a fost anunțată de la Buftea, de către Barbu Știrbei.
Regele a fost îmbălsămat de doctorul Minovici și îmbrăcat în uniforma sa de general în mică ținută, cu „Steaua României”, Crucea de Hohenzollern și decorațiile de război pe piept, după dorința exprimată în testament. Sicriul cu trupul regelui a fost depus în Sala Maură a Castelului Peleș, păzit de patru aghiotanți regali, cu săbiile trase. La picioare, lângă sicriu, pe o pernă de mătase, erau așezate bastonul de mareșal oferit de împăratul Germaniei, Wilhelm, și cel dăruit de țarul Rusiei, Nicolae al II-lea. Pe o masă se aflau spada regelui și coroana de oțel.
Ceremonia de înmormântare a fost fastuoasă și au participat mii de oameni. Pe 29 septembrie/12 octombrie, după un serviciu religios, trupul regelui a fost transportat la gara din Sinaia, pe un afet de tun, cucerit la Plevna și tras de 6 cai. Trenul mortuar a plecat la 12.20 și a oprit la Câmpina și Ploiești. La trecerea trenului prin fața forturilor Chitila și Mogoșoaia s-au tras 101 lovituri de tun. Trenul a oprit în gara Mogoșoaia și sicriul a fost transportat pe afetul de tun, pe traseul: șoselele Băneasa, Kiseleff, Piața Victoriei, bulevardele Lascăr Catargiu și I. C. Brătianu, strada C. A. Rosetti, Piața Regele Carol până la Palatul Regal, unde a fost depus în Sala Tronului, iar oamenii au putut să treacă pe la catafalc.
Pe 2/15 octombrie, sicriul a fost transportat la Curtea de Argeș, în cadrul unei ceremonii impresionante, iar trenul a oprit în gările Titu, Golești, Pitești. Din gara Curtea de Argeș, cortegiul a parcurs strada Negru Vodă, bulevardul Carol I până la mănăstire. După oficierea serviciului divin, sicriul a fost coborât în criptă, în prezența Familiei Regale, a membrilor Sfântului Sinod și a persoanelor care au călătorit cu trenul mortuar. La final, câțiva țărani au intrat în biserică, și-au făcut semnul crucii, au îngenuncheat și au sărutat lespedea mormântului.
Reprezentant al unei dinastii nobile europene – de Hohenzollern, prințul german a preluat tronul, în 1866, al unei țări proaspăt unite, fragile și aflate în criză. A făcut cu greu față scandalurilor politice și comportamentului „oriental” al elitei politice românești. A fost pe cale să abdice, dar nu a făcut-o.
Și-a început domnia în 1866, la șapte ani de la Unirea Principatelor Moldovei și Valahiei. În cei 48 de ani de domnie a reușit să schimbe fața României. A scos-o din „apăsătoarea și înjositoarea suzeranitate turcească” și a transformat-o într-un stat de prim rang în estul Europei. Perioada 1866-1914 a însemnat o etapă de mari progrese pentru România, atât în plan politic, economic și social, cât și în plan demografic și cultural. După Războiul de Independență din 1877-1878 a adus, după lungi secole, Dobrogea în trupul țării și asigurând, în premieră, ieșirea la mare a României.
Țara a intrat într-un amplu proces de modernizare. A fost dezvoltată industria, au fost construite căi ferate, gări, porturi, a fost realizat un sistem național de apărare, armata a fost modernizată, economia a cunoscut o importantă dezvoltare, au fost construite clădiri noi.
În ceea ce privește politica externă, Carol a dus o neutralitate activă, militând pentru aplanarea divergențelor și menținerea statu-quo-ului teritorial. Pe plan intern, a decis să acționeze ca un factor moderator, să calmeze spiritele și să nu îngăduie răfuielile politice. În acest sens a instaurat „rotativa guvernamentală”, menită să asigure stabilitatea vieții politice.
Carol I, deși era de neam german și descendent din marea familie a Hohenzollernilor, s-a identificat cu aspirațiile națiunii în fruntea căreia a fost ales, reușind să mențină ordinea în stat și să cultive un climat de rigoare, absolut necesar într-un proces de modernizare, fapt ce i-a adus un prestigiu incontestabil și un loc de onoare în istoria României, mulți cetățeni ai acestei țări situându-l în rândul celor mai mari români ai tuturor timpurilor.
Regele Carol I s-a căsătorit, la vârsta de 30 de ani, în 1869, cu prințesa Elisabeta, descendentă a unor nobili dintr-un ducat german. Regina, care a fost poetă și eseistă, având pseudonimul literar Carmen Sylva, a contribuit enorm la dezvoltarea artei și culturii române din secolul al XIX-lea. Cuplul regal a avut o fetiță, principesa Maria, născută în 1870, însă aceasta a murit de scarlatină când era doar o copilă. După această tragedie, Carol și Elisabeta nu au mai avut copii, lăsând familia domnitoare fără moștenitori la tronul dinastic.
După moartea regelui, la domnie a venit nepotul său Ferdinand I, cel care peste patru ani avea să înfăptuiască Marea Unire.
