Manifestul istoric al Armatei Române transmis în 12 ianuarie 1918 în contextul intrării în Basarabia pentru a o apăra de bandele bolșevicilor

Acum 107 ani, generalul Constantin Prezan, ofițer de carieră, erou al Primului Război Mondial și artizan al Reîntregirii României, proaspăt șef al Statului Major al Armatei Române, a adresat o proclamație locuitorilor și conducerii Basarabiei, constituită atunci în Republica Democratică Moldovenească, în care a explicat motivele intrării trupelor române în Basarabia.

La acea vreme, Basarabia era condusă oficial de către Sfatul Țării, însă după tăvălugul revoltelor din Rusia, provincia era sub un control al unor trupe banditești bolșevice ce semănau doar teroare. Chiar în timpul deciziei generalului Prezan, în vârstă atunci de aproape 57 de ani, bolșevicii țineau Chișinăul în teroare și organizaseră un așa-zis puci pentru a răsturna Sfatul Țării și a zădărnici mișcarea de emancipare națională din Basarabia proaspăt desprinsă din Imperiul Rus.

„Treceți acum prin ceasuri grele, hotărâtoare pentru soarta voastră. Din toate părțile, și de către o mulțime de oameni răi, vi se spun tot felul de neadevăruri, care vă întunecă mintea, vă înrăutățesc inimile și vă fac să nu mai simțiți unde este binele și unde este răul. În aceste clipe de grea cumpănă și nestatornicie, Sfatul Țării Moldovenești și-a adus aminte de noi și ne-a cerut, prin Comandamentul militar rus, să trecem Prutul”, se arăta în manifestul lui Prezan.

Acest manifest sau proclamație, semnată și de generalul Ernest Broșteanu, comandant de infanteriști, a fost precedată cu câteva zile mai devreme de trecerea peste Prut a patru divizii românești. Divizia 11 infanterie a lui Ernest Broșteanu, s-a îndreptat prin Călărași spre Chișinău. Unele unități s-au deplasat pe jos, altele cu trenul. O divizie de cavalierie s-a îndreptat spre nordul Basarabiei, iar alta a trecut pe la Leova și s-a îndreptat spre Tighina. Ulterior, Divizia 13 infanterie a traversat râul pe la Cahul, înaintând de-a lungul Dunării ținta fiind Cetatea Albă. Inițial subordonate direct Marelui Cartier General, aceste divizii aveau să fie la scurtă vreme grupate în Corpul VI Armată.

Până în aprilie 1918, inclusiv în 27 martie, în timpul votării într-un mod  democratic al Unirii Basarabiei cu România, divizia românească din Chișinău a fost cea care a asigurat ordinea publică și a securizat tot acest proces de eliberare națională, prin alungarea ulterioară a bolșevicilor peste Nistru.

„Venirea soldaților români în Basarabia a supărat mult pe răufăcători și pe cei cumpărați de dușmanii voștri și ai noștri, care își găsiseră un așa de bun adăpost pe pământul vostru, căci ei au simțit că de acum înainte nu vor mai putea prăda la voi acasă ca într-un codru. Și acești dușmani s-au folosit de sufletul vostru cinstit, bun și încrezător și au căutat să sădească învrăjbire între voi și noi. Cetățeni moldoveni! Nu dați nici o crezare acestor vorbe viclene! Cum v-ați putea închipui că soldatul român care prin mărinimia Regelui și a Guvernului și-a mărit acuma pământul lui de hrană, tocmai el să vie astăzi în țara fraților săi ca să-i împiedice de a-și înfăptui și ei dreptul lor! Vă declar sus și tare că oastea română nu dorește altceva decât că, prin rânduiala și liniștea ce aduce, să vă dea putința să vă statorniciți”, se mai arăta în manifestul generalului Constantin Prezan.