Subiectul „limbii române” în Constituție poate fi închis odată și pentru totdeauna. Socialiștii au făcut ceea ce trebuia făcut: au sesizat Curtea Constituțională și i-au cerut să interpreteze „modificarea tehnică” a articolului 13 din Constituție, operată de majoritatea parlamentară, care a permis redenumirea limbii de stat în legea supremă, cu majoritate simplă de voturi.
Prin această mișcare, aparent combativă, socialiștii au comis o gravă eroare strategică, dacă privim lucrurile din perspectiva interesului lor și a obsesiilor bolnăvicioase, de ordin identitar și ideologic, care îi macină – au scos subiectul din terenul Parlamentului și l-au mutat în ograda Curții Constituționale. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, după o decizie definitivă și irevocabilă a Curții Constituționale, legea tehnică, votată de legislativ, nu va putea fi revizuită tot cu majoritate simplă, în cazul în care se schimbă puterea și va avea altă „orientare lingvistică”.
Sincer, am crezut o vreme că opoziția moldovenistă nu va sesiza Curtea Constituțională, exact din aceste raționamente, că va lăsa subiectul deschis și va aștepta răbdător să ajungă la putere, ca să modifice „legea tehnică” printr-o altă „lege tehnică”. Și astfel să ne oblige să urmărim la infinit acest spectacol penibil, pe care îl joacă politicienii moldoveni de mai bine de 30 de ani, spre deliciul publicului aplaudac, care uită că n-are ce pune pe limbă, când vine vorba de limbă.
Prin urmare, „limba română” în Constituție este acum la discreția Domnicăi Manole și a celorlalți judecători ai CC. Dacă magistrații înaltei curți vor constata că sesizarea socialiștilor n-are temei și se vor prevala de propria decizie, din 2013, justificând astfel procedura tehnică invocată de majoritatea PAS, atunci e BASTA! Finita la commedia! Din simplul motiv că hotărârile CC sunt definitive și irevocabile. Doar într-un singur mod subiectul va putea fi redeschis – dacă, într-o zi, tot Curtea Constituțională, în altă componență, își va revizui propria decizie, așa cum s-a mai întâmplat în republica noastră bananieră. Dar e puțin probabil.
Așadar, așteptăm rezolvarea acestei ecuații încâlcite, iar între timp, să le mulțumim socialiștilor pentru… nerăbdare.
Totuși, există anumite temeri legate de acest subiect sensibil, destul de întemeiate, de altfel. Ca nu cumva acest precedent să fie aplicat și în cazul altor articole din Constituție, care le stau ca un nod în gât unor cercuri de influență. Cum ar fi, de exemplu, Art. 48, alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, care definește familia drept „căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie”. Or, știm foarte bine că, după decizia controversată a CEDO, prin care statele membre ale Consiliului Europei sunt cumva forțate să legalizeze și alte tipuri de „familii”, presiunea pe Constituția noastră a crescut exponențial.
Mai e un articol „buclucaș”, ce interzice vânzarea pământului către străini, care, iarăși, le provoacă insomnii unora.
În aceste condiții, trebuie să urmărim atent evoluția ulterioară a situației. Să vedem dacă nu cumva modificarea articolului 13 din Constituție, cu majoritate simplă de voturi, nu a fost decât un test, care să confirme că „procedura tehnică” de schimbare a legii supreme poate fi aplicată și în cazul altor articole „greu de ucis”.
Abia atunci vom putea ști cu exactitate, dacă deputații PAS s-au ghidat de adevărul istoric și științific, atunci când au repus limba română în albia ei firească, sau au existat totuși și alte interese.
Vom vedea. Până atunci însă, punem binele în față și-i credem pe cuvânt.
