Omagiu regalității românești și monarhilor poporului. 144 de ani de când România a devenit regat

Românii de pretutindeni sărbătoresc azi Ziua Regalității, în care aduc omagiu monarhilor poporului român. Astăzi se împlinesc 144 de ani de când România a devenit regat, în 10 mai 1881, iar domnitorul Carol I, în vârstă de 42 de ani și aflat deja de 15 ani la conducerea țării, a fost încoronat Rege al României. Marele eveniment istoric, care a adus românilor o nouă etapă de dezvoltare, a avut loc exact la patru ani de la proclamarea independenței României față de Imperiul Otoman și exact la 15 ani de când tânărul principe german Carol I intrase în București pentru a prelua domnia Principatelor Unite.  

De fapt, Parlamentul României proclamase încă în martie 1881 „înălțarea principatelor române la gradul de Regat și a hotărât ziua de 10 mai, care era Ziua Independenței, să fie cea în care să se facă Încoronarea”. Un simbolism aparte al istoricului eveniment îl reprezintă coroana propriu-zisă, care se regăsește și azi pe Stema României. Pentru ceremonia sa de încoronare ca rege al României, Carol I nu a dorit o coroană din aur sau alte metale prețioase, ci una din oțel și nu un oțel oarecare, ci unul obținut dintr-un tun turc. Astfel, a fost topit unul capturat la Grivița, pe 30 august 1877, în timpul Războiului de Independență. De atunci, Coroana de Oțel a fost purtată de Regele Ferdinand I, în momentul Marii Uniri, dar și de către Regele Mihai, la a doua sa încoronare, pe 6 septembrie 1940.

Cu o zi înaintea încoronării din 1881, Coroana de Oțel a fost sfințită la Mitropolie. În cadrul ceremoniei, Regele a declarat: ”Cu mândrie primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României”.

Este cert că Regele Carol I reprezintă unul dintre capitolele cele mai fascinante din istoria statului român, chiar dacă a avut un început de domnie, în 1866, destul de dramatic și cu aproape un deceniu de crize politice și tentative de abdicare.  

Din primăvara anului 1866 şi până în primăvara anului 1871, aşadar în 5 ani, la Bucureşti s-au succedat 10 guverne şi de o două ori pe-atâtea remanieri guvernamentale. În martie 1871, excedat de toate problemele, Carol I a dorit în mod serios să abdice. Dar acest act ar fi coborât România în haos şi, spre meritul lor, politicienii de la Bucureşti au înţeles acest lucru. Prin insistenţa conservatorului Lascăr Catargiu, Carol I renunţă la gând şi va urma un guvern surprinzător de stabil, vreme de 5 ani.

Deloc întâmplător, după declararea independenței și a Regatului, România devine atrăgătoare pentru românii din afara graniţelor în timpul regelui Carol I, ca un stat care făcuse incredibile progrese într-un timp istoric relativ scurt. Progresele proaspătului regat au avut un impact în activizarea românilor din Transilvania, Bucovina, Banat sau Basarabia.

Regele Carol I a fost căsătorit cu regina Elisabeta, o ducesă germană din Nassau, care avea pseudonimul literar Carmen Sylva. Monarhul nu a reușit să lase moștenitori direcți, așa că, după moartea sa din 1914, după o domnie de 48 de ani, este urmat la tron de nepotul său de frate, Ferdinand I, cel care avea să fie numit ulterior Întregitorul. Cel de-al doilea rege al României a avut-o de soție pe marea regină Maria, cea care a avut o contribuție enormă pentru dezvoltarea României.

Ceilalți doi monarhi care s-au mai aflat la conducerea României a fost fiul cel mare al lui Ferdinand, Carol al II-lea, și nepotul – Mihai I. Monarhia în România a căzut, oficial, la sfârșitul anului 1947, atunci când Regele Mihai I este obligat de comuniști să abdice și să se retragă în exil.   

10 mai, Ziua Regalităţii, a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere. În timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 Mai a fost ştearsă din memoria colectivă.