Astăzi se împlinesc 82 de ani de la primul dintre cele trei valuri de deportări staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord. În jur de 30 de mii de români din Basarabia, proaspăt ruptă de România, au fost încărcați în vagoane și, fără drept de apel, au fost duși în Siberia și Kazahstan.
Operaţiunea a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02:30, şi a cuprins teritoriile româneşti anexate la Uniunea Sovietică în iunie 1940. Deportările au vizat în special populația intelectuală și înstărită și au avut un singur scop: de a distruge coloana vertebrală a poporului român din Basarabia și Bucovina de Nord, pentru ca mai apoi să-i convingă mai ușor pe cei rămași acasă să accepte colectivizarea și exproprierea de bunuri.
Capul familiei era arestat, izolat de soţie şi copii şi dus într-un lagăr de muncă forţată. Ceilalţi membri ai familiei erau trimişi în Siberia sau Kazahstan. Acolo erau repartizaţi să muncească în industria silvică, în sovhozuri şi cooperative meşteşugăreşti, dar erau remuneraţi doar atât cât să poată supravieţui.
Deportările au fost organizate de Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS. La întocmirea listelor s-a ţinut cont de pregătirea şi activitatea capului familiei, de averea lui şi de faptul dacă a colaborat cu administraţia românească.
Cel puțin 90 de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și în nordul Kazahstanului, în cele trei valuri de deportări. Totuși, potrivit istoricilor, această cifră ar fi cu mult mai mare.