Înțelegem cu toții, guvernanții inclusiv, că starea de urgență nu mai are niciun sens. Bine, ea nici până acum n-a avut sens, dacă e să o luăm strict din punct de vedere formal.
Dar, oameni conștienți fiind, ne dăm seama la ce le-a trebuit: întâi să-și rezolve schemele cu gazul, apoi să-și modeleze „reformele”, în afara camerelor de luat vederi și fără întrebări incomode. A prins bine și când a fost nevoie de blocat protestele potențial destabilizatoare. Apoi a început de facto perioada electorală și a fost nevoie de făcut harcea-parcea din presă, ca să rămână doar cățelușii de gardă, și să adapteze legile la statul de drepți. Într-un final, le-a permis să-l lipsească pe Șor de șansa de a obține cel mai bun scor la locale, respectiv să-și asigure lor șansa de a ieși pe primul loc…
Am înțeles, e clar! Și cei care recunosc, și cei care se fac că plouă. À la guerre comme à la guerre!
Dar iată la ce le-ar trebui acum încă o stare de urgență, e greu de înțeles. Alegerile au trecut, presa periculoasă a fost închisă, legile, schemele și toate cele și le-au aranjat deja… Nici războiul nu mai e ca înainte…
Abia aștept ședința de mâine, să văd ce vor zice de această dată!
