

Noi nu putem salva planeta. Pentru că nu ne putem salva nici pe noi. Noi nu putem salva nimic. Nici măcar un copac. Nici măcar o floare.
Totul în acest univers este trecător și perisabil. Chiar dacă oamenii nu vor mai mânca vaci, nici porci, nici găini, planeta nu va fi salvată. Pentru că și vacile, și porcii, și găinile vor muri de boli și bătrînețe.
În condiții naturale, animalele mor în chinuri groaznice, sfârtecate bucată cu bucată timp de multe ore de vreun prădător sau păsări. Sau se sufocă cu zilele și săptămânile în timp ce părți ale trupului le putrezesc. Dacă animalele de pe planetă ar ajunge să moară de bătrânețe, duhoarea și infecțiiile pe care le-ar răspândi ar ucide omenirea.
Da, lumea aceasta, așa cum o vedem, se va distruge. Specia umană va decădea într-atât, încât nu va mai rămâne vreun rost pentru perpetuarea ei în condițiile acestei lumi. Atât de mult se vor tâmpi oamenii, încât toate acțiunile lor vor duce la distrugerea a tot și a toate. Iar cauza acestei îndobitociri și îndrăciri a oamenilor va fi pierderea desăvârșită a credinței în Dumnezeu, precum însuși Hristos ne-a zis despre acele vremuri: „Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18, 8 ).
Tot ce putem salva noi, ca oameni, este sufletul nostru. Nu planeta, nu lemnele, nici animalele rare.
Dacă vom avea sufletele ațintite spre cer, nimic din cele pământești nu ne va orbi: nu vom avea nevoie să tăiem milioane de hectare de păduri, nu vom chinui milioane de animale ținându-le în întuneric și balegă pentru a scoate prețuri mai bune, nu am otrăvi ape pentru că nu am căra prin ele petrol și otrăvuri. Nu am avea nevoie de bombe și rachete cu care să nimicim milioane de oameni nevinovați, nu am avea nevoie de nimic din tot ce împinge lumea spre autodistrugere.
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă! (Matei 6, 33).
Autor: Ieromonah Savatie Baștovoi