Stiloul, inventat de românul Petrache Poenaru, împlinește 198 de ani. Cunoscutul cărturar și inginer a brevetat primul stilou din lume la Paris

Acum 198 de ani, cunoscutul cărturar, inginer și matematician român Petrache Poenaru a revoluționat domeniul intrumentelor de scris. La doar 28 de ani, aflat la studii în Europa, tânărul Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris.

Astfel, la 25 mai 1827, Biroul de Manufacturi al Ministerului de Interne din Franța îi acordă Brevetul de invenție nr. 3208 „pour une plume sans fin portative s`alimentent d`encre”, în traducere „un condei portăreț, fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”.

Tocul cu rezervor de cerneală al lui Poenaru, precursorul stiloului modern utilizat acum de miliarde de oameni, elimina zgârieturile de pe hârtie și scurgerile nedorite de cerneală și propunea soluții pentru îmbunătățirea părților componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii și posibilitatea înlocuirii unor piese.

Sistemul său, gândit pentru a împinge cerneala spre vârful în care era montată peniţa, prin uşoara apăsare a ţevii, va duce mai târziu la inventarea pistonului. Fabricarea stiloului inventat de Poenaru şi punerea lui în comerţ ar fi scurtat mult timpul până la realizarea pistonului. Poenaru n-a reuşit însă valorificarea invenţiei sale, aceasta nefiind produsă în serie. Astfel, titlul de inventator al stiloului este atribuit americanului Lewis Edson Waterman, care peste aproape șase decenii a preluat ideea lui Petrache Poenaru și a inventat deja stiloul care se umplea prin peniță.

Petrache Poenaru este considerat și primul român care a călătorit cu trenul. La trei ani de la invenția stiloului, în septembrie 1830 se deschide în Anglia prima cale ferată din lume, care va face legătura între Liverpool şi Manchester. Tânărul Petrache Poenaru, aflat în călătorie de studii în Anglia, spunea: „De la Manchester m-am dus la Liverpool și am făcut voiajul într-un mod cu totul nou, care e una din minunile timpului. (…) Douăzeci de vagoane, legate unul de altul și purtând 240 de persoane, sânt trase toate deodată de o singură mașină cu aburi și așa de repede înaintează trenul încât cel mai bun cal de curse nu l-ar putea urma în galop forțat”.

Petrache Poenaru, născut în 1799 la Vâlcea, a fost un cărturar multilateral dezvoltat. A fost profesor de fizică şi de matematică. Studiile superioare le urmează la Universitatea şi Politehnica din Viena. La Universitate a studiat greaca, latina, matematica, fizica, în perioada 1824–1825, iar la Politehnica, ingineria. În 1826 și-a continuat pregătirea la Școala de Aplicații a Inginerilor Geografi din Paris, lucrând în aceeași perioadă la realizarea hărții Franței. În 1831 s-a specializat în industriile minieră şi metalurgică în Marea Britanie. A participat la Revoluția din 1821 ca secretar al lui Tudor Vladimirescu, asigurând legătura dintre acesta şi Gheorghe Lazăr.

Între 1832 și 1847 a fost inspector şi director al Eforiei Şcoalelor Naționale din Valahia, un echivalent al Ministrului Educației, calitate în care a avut o contribuție semnificativă la organizarea învățământului național de la orașe şi sate. S-a numărat printre întemeietorii Grădinii Botanice şi ai Muzeului Național de Antichități din București, a inițiat crearea Societății Agronomice şi a Școlii de Agricultură de la Pantelimon.

Profesorul Petrache Poenaru a murit pe 2 octombrie 1875, la vârsta de 76 de ani, la București.