
Consiliul Uniunii Europene a aprobat poziția privind un proiect de regulament care prevede renunțarea treptată, cu caracter juridic obligatoriu, la importul de gaze naturale din Rusia, atât prin conducte, cât și sub formă de gaz natural lichefiat. Interdicția totală ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2028.
Potrivit documentului, noile contracte pentru gaz rusesc vor fi interzise începând cu 1 ianuarie 2026. Contractele deja existente vor beneficia de o perioadă de tranziție: cele pe termen scurt, semnate înainte de 17 iunie 2025, vor putea continua până la 17 iunie 2026, iar cele pe termen lung vor fi valabile până la 1 ianuarie 2028. Modificările acestor contracte vor fi permise numai din motive tehnice clar definite și nu trebuie să conducă la creșterea volumelor importate.
Consiliul a decis și introducerea unui regim obligatoriu de autorizare pentru importurile de gaz. Pentru gazul provenit din Rusia, în perioada de tranziție, informațiile privind contractele trebuie depuse cu cel puțin o lună înainte de livrare, iar pentru alte surse, cu cinci zile înainte. În cazul transporturilor mixte de gaz lichefiat, va fi necesară o dovadă documentară privind proporția de gaz rusesc, care nu va putea fi importat în UE.
De asemenea, toate statele membre vor trebui să elaboreze planuri naționale de diversificare a surselor de aprovizionare cu gaz. Vor fi exceptate doar țările care pot demonstra că au oprit complet importurile directe sau indirecte din Rusia. Aceeași obligație se aplică și statelor care mai importă petrol rusesc, cu scopul de a înceta complet aceste importuri până în 2028.
„O Europă independentă energetic este o Europă mai puternică și mai sigură. Deși am făcut progrese importante în eliminarea gazului și petrolului rusesc, încă nu am atins acest obiectiv. De aceea este esențial că președinția daneză a obținut sprijinul majoritar al miniștrilor energiei pentru acest proiect de lege”, a declarat ministrul danez al climei și energiei, Lars Aagard.
În continuare, Consiliul UE va începe negocierile cu Parlamentul European, care trebuie să aprobe forma finală a regulamentului.