Ultimatumul care a schimbat destinul Basarabiei. Cum a început ocupația sovietică din 1940

Pe 26 iunie 1940, Guvernul Regatului României primea o notă ultimativă din partea reprezentanților URSS, în care i se cerea să cedeze Basarabia și Bucovina de Nord. În seara de 26 iunie 1940, la ora 22:00, ministrul României la Moscova, Gheorghe Davidescu, a fost convocat de ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, Veaceslav Molotov, care i-a înmânat nota ultimativă prin care URSS cerea cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei.

Momentul venea într-un context internațional extrem de nefavorabil pentru România. Cu doar câteva zile înainte, pe 22 iunie 1940, Franța, principalul aliat al Bucureștiului, capitulase în fața Germaniei naziste, ieșind practic din ecuația politico-militară europeană. Profitând de noul raport de forțe, Kremlinul a decis că a sosit momentul „să rezolve” problema Basarabiei.

Cu trei zile înainte de ultimatum, pe 23 iunie, Molotov îl informase pe ambasadorul german la Moscova că „rezolvarea problemei basarabene nu mai suferă amânare”. În urma consultărilor dintre Berlin și Moscova, Uniunea Sovietică și-a redus pretențiile teritoriale la Basarabia și nordul Bucovinei, renunțând la revendicarea întregii Bucovine.

Nota ultimativă remisă României era însoțită de o hartă pe care Molotov trasase cu un creion roșu noua frontieră. Linia era atât de groasă încât, în teren, acoperea inclusiv ținutul Herța, teritoriu care nu era menționat în document, dar care avea să fie ocupat ulterior de Armata Roșie.

În document, Uniunea Sovietică susținea că România ar fi profitat în 1918 de slăbiciunea militară a Rusiei și ar fi „rupt” Basarabia de Uniunea Sovietică, solicitând restituirea provinciei și cedarea nordului Bucovinei drept compensație pentru cei 22 de ani de administrație românească.

Guvernului român i s-a acordat un termen de numai 24 de ore pentru a răspunde. În același timp, autoritățile sovietice au întrerupt în repetate rânduri comunicațiile diplomatului Gheorghe Davidescu cu Bucureștiul, astfel încât textul complet al ultimatumului a ajuns la Ministerul de Externe abia în dimineața de 27 iunie.

Vestea a provocat un șoc la București. Regele Carol al II-lea a convocat în aceeași zi Consiliul de Coroană, organism cu rol consultativ, pentru a decide răspunsul României. În cadrul dezbaterilor, istoricul și omul politic Nicolae Iorga s-a pronunțat pentru rezistență armată, însă majoritatea participanților au considerat că România nu avea șanse să facă față unei confruntări militare cu Uniunea Sovietică, în condițiile izolării internaționale.

În paralel, reprezentanții Germaniei și Italiei au transmis că nu vor sprijini România. Berlinul, care încheiase, în august 1939, cu URSS pactul Ribbentrop-Molotov și protocolul său secret, își dăduse deja acordul pentru cedarea Basarabiei.

Răspunsul Bucureștiului nu a fost însă cel așteptat de Kremlin. Guvernul român a propus deschiderea unor negocieri asupra tuturor problemelor aflate în dispută. Moscova a respins categoric această variantă și, în seara de 27 iunie, a transmis un al doilea ultimatum, prin care cerea evacuarea administrației și armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei în termen de patru zile.

În aceeași noapte a fost convocat un nou Consiliu de Coroană. De această dată, majoritatea covârșitoare a votat pentru acceptarea condițiilor sovietice. Rezultatul votului a fost de 19 voturi pentru acceptarea ultimatumului, șase împotrivă și o abținere.

La 28 iunie 1940, guvernul condus de Gheorghe Tătărescu a acceptat ultimatumul sovietic. Armata română a primit ordin să se retragă fără luptă și să nu răspundă provocărilor, iar Basarabia și nordul Bucovinei au fost ocupate de Armata Roșie.

Textul notei ultimative din 26 iunie 1940:

„În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forța a Basarabiei, ceea ce Guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi.

Acum, când slăbiciunea militară a URSS a trecut în domeniul trecutului, iar situația internațională creată cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca, în interesele restabilirii adevărului, să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că problema întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de transmiterea către URSS a acelei părți a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate cu Ucraina sovietică prin comunitatea sorții istorice, precum și prin comunitatea de limbă și compoziție națională. Un astfel de act ar reprezenta, chiar dacă într-o măsură redusă, o despăgubire pentru pierderea pricinuită URSS și populației Basarabiei prin dominația României timp de 22 de ani.

Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia;

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit hărții alăturate.

Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile de față ale URSS și că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România.

Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie 1940.”