Pe 28 iunie 1940, armata sovietică a ocupat Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Raptul teritorial a fost consecinţa Pactului de neagresiune Molotov–Ribbentrop, încheiat la Moscova pe 23 august 1939 între Germania nazistă şi Rusia sovietică. Documentul avea şi un protocol adiţional secret.
„Uniunea Sovietică putea obţine în rezultatul realizării acestui protocol adiţional secret toate teritoriile pe care le pierduse în rezultatul prăbuşirii imperiului rus, mă refer la Finlanda, popoarele baltice, la teritoriul polonez care a fost atunci în imperiul rus şi la Basarabia”, spune Ion Șișcanu, doctor habilitat, profesor universitar.
Protocolul adiţional secret prevedea că „în privinţa Europei sud-estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres politic faţă de aceste teritorii.”
Bucovina nu a fost parte a târgului dintre Hitler şi Stalin, dar pofta dictatorului sovietic a crescut pe parcurs. Pe 23 iunie 1940, Moscova îi transmite Berlinului că vrea şi Bucovina. Răspunsul lui Hitler a venit pe 26 iunie.
În seara zilei de 26 iunie, la ora 22:00, ambasadorul român la Moscova, Gheorghe Davidescu, a fost convocat la Kremlin. Comisarul sovietic, Veaceslav Molotov i-a înmânat nota ultimativă.
„Şi harta, o hartă didactică, pe care era trasată cu o linie roşie, linia ceea roşie din Bucovina care despărțea Bucovina în două. În plus, sub linia roşie mai cădea şi o mare parte din judeţul Dorohoi, ţinutul Herţa”, susține profesorul Șișcanu.
Din cauza unor probleme cu telegraful, textul notei ultimative a ajuns la Bucureşti abia a doua zi dimineaţă.
În prima parte a zilei de 27 iunie, regele Carol al II-lea a convocat primul Consiliu de Coroană din acea zi.
„Mulţi au fost pentru rezistenţă, dar Bucureştiul nu putea miza pe sprijinul Parisului, care i-a garantat securitatea. Pe 22 iunie, Franţa a capitulat în faţa armatei germane. În paralel, România a solicitat sfatul ţărilor partenere, Germania şi Italia. Aceştia i-au recomandat guvernului român să accepte nota”, mai notează profesorul Ion Șișcanu.
Pe 27 iunie, pentru a câştiga timp, Bucureştiul i-a propus Moscovei să identifice ziua şi locul pentru eventuale discuţii. Reacţia Moscovei a fost vehementă şi a formulat o nouă notă ultimativă, mult mai categorică: România trebuia să evacueze teritoriile revendicate, Basarabia şi Nordul Bucovinei în decurs de patru zile. România nu a avut de ales pentru că s-a pomenit singură în faţa acestor ameninţări.
Din aprilie 1940, URSS a mobilizat la Nistru o armată puternică, iar dacă România opunea rezistenţă în teritoriile româneşti ar fi intrat mai mult de 40 de divizii sovietice. Ceea ce însemna aproape jumătate de milion de soldaţi. Ca rezultat al ocupaţiei sovietice din 28 iunie 1940, România a pierdut un teritoriu de 55.500 km2 şi 3,7 milioane de locuitori. Populaţia din teritoriile ocupate a fost supusă unui proces de comunizare forţată, a fost înfometată şi deportată în gulagurile sovietice.
