
Astăzi se împlinesc 135 de ani de la trecerea în eternitate a lui Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, diplomat și om politic, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români ai secolului al 19-lea și un pilon al generației pașoptiste. Supranumit „bardul de la Mircești”, Alecsandri a murit în conacul său din județul Iași, în 1890, la vârsta de 69 de ani.
Născut la Bacău pe 21 iulie 1821 (cu unele surse indicând 1818 sau 1819), Alecsandri a fost nu doar un creator de literatură de mare rafinament, ci și un militant activ pentru idealul unității naționale. A participat la Revoluția de la 1848, s-a aflat în exil, iar apoi a contribuit decisiv la mișcarea unionistă care a dus la Unirea Principatelor Române în 1859. A fost chiar propus pentru a ocupa tronul Moldovei, însă a refuzat, sprijinind alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, pentru a facilita un compromis istoric.
În plan diplomatic, ca ministru al Afacerilor Străine al Moldovei, Alecsandri a reprezentat cauza românilor în marile capitale europene, contribuind la recunoașterea internațională a Unirii.
Ca scriitor a debutat în 1840 și a rămas în memoria culturală prin pastelurile sale, prin comediile de mare originalitate și prin poeziile patriotice, între care „Hora Unirii”, care a devenit un adevărat imn național. Laureat al premiului „Ginta latină” la Montpellier, în 1878, a fost recunoscut și în spațiul cultural european, mai ales în cel francofon.
Până la sfârșitul vieții, Alecsandri a locuit la Mircești, unde a scris o parte dintre cele mai cunoscute opere ale sale. Moartea sa, la 22 august 1890, a însemnat dispariția uneia dintre figurile fondatoare ale literaturii și culturii române moderne, dar opera sa rămâne un reper identitar și artistic pentru generațiile următoare.