166 de ani de la intrarea triumfală în București a lui Al. Ioan Cuza, ziua istorică în care domnitorul Unirii a depus jurământul în fața românilor

Astăzi se împlinesc 166 de ani de la manifestațiile istorice de la București prilejuite de intrarea domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza, în capitala Țării Românești. În 8 februarie 1859, voievodul celor două țări românești, Moldova și Valahia, unite într-un singur trup, a depus și jurământul în fața românilor.  

În urma dublei alegeri ca domn al Principatelor Române, în 5 ianuarie la Iași și 24 ianuarie la București, voievodul Alexandru Ioan Cuza a intrat în București în 8 februarie, prin zona Băneasa, fiind întâmpinat de un număr impunător pentru acele vremuri. Istoricii și reprezentanți ai delegațiilor străine vorbeau de manifestații, care nu se mai văzuse niciodată, unde au participat 100 de mii de oameni.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi suita sa plecaseră din Iaşi la 4 februarie şi, în drumul spre Bucureşti, au trecut prin Focşani, Râmnicu Sărat și Buzău. Pretutindeni, Cuza a fost întâmpinat cu mult entuziasm, atât în satele, cât şi în oraşele străbătute.

La București a ajuns în după-amiaza din 8 februarie, iar acest eveniment epocal a născut o explozie de bucurie în rândul bucureştenilor. Reprezentanți ai delegațiilor străine, inclusiv a celei din Franța, scriau că „au fost mobilizați 600 de miliţieni, iar pretutindeni erau drapele, ghirlande de flori și devize cu caractere mari: Unirea face puterea!”

Martorii de vază ai evenimentului istoric mai scriau că domnitorul „a traversat întregul oraş escortat de trupe, boierime şi popor, în zgomotul celor mai vii aclamaţii şi în mijlocul unei ploi de buchete care erau aruncate din toate părţile asupra trăsurii sale și că strigătele de: Trăiască Cuza, Trăiască domnul nostru, Trăiască Alexandru, Trăiască Unirea, nu au încetat nici o clipă”.

Omul politic, revoluţionarul paşoptist Mihai Kogălniceanu, aflat la Bucureşti ceva mai înainte, pentru a contribui la pregătirea instalării domnitorului Unirii în capitala Ţării Româneşti, scria cu o zi înainte de sosirea lui Cuza: „Situaţia este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi oraşul e în sărbătoare. Toată lumea a ieşit în stradă. Veţi primi o ovaţie cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state”.

Domnitorul a intrat în București dinspre Pădurea Băneasa, la mai mult de 15 kilometri de capitală, aproximativ în apropierea localităţii Otopeni de astăzi. Autorităţile bucureştene au ridicat un Arc de Triumf la intrarea în oraș. În Bucureşti erau atunci aproximativ 130 de biserici, intrarea domnitorului Cuza fiind salutată de clopotele acestora, în timpul în care Alexandru Ioan Cuza s-a îndreptat spre sediul Adunării, de pe Dealul Mitropoliei, cu puţin timp înainte de căderea serii.

Mitropolitul Nifon al Valahiei l-a întâmpinat pe noul domnitor în Catedrala mitropolitană din București, iar după închinare în fața Sfântului Altar, domnitorul, împreună cu mitropolitul și tot clerul, a intrat în sala de ședințe, unde, în prezența deputaților și a poporului, domnitorul a pronunțat, cu mâna pe Sfânta Evanghelie, în fața icoanei Preasfintei Treimi următorul jurământ: „Jur, în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decît binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!”