556 de ani de la Sfințirea Mănăstirii Putna, prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare, lăcaș supranumit și Ierusalimul Neamului Românesc

Sărbătoare mare la Mănăstirea Putna, supranumită și Ierusalimul Neamului Românesc. Astăzi se împlinesc 556 de ani de la sfințirea sfântului lăcaș, unde-și doarme somnul de veci Voievodul Ștefan cel Mare, ctitorul mănăstirii.

În 3 septembrie 1469 mare domnitor Ștefan cel Mare, împreună cu Mitropolitul Teoctist și un sobor de 64 de ierarhi și slujitori au sfințit Mănăstirea Putnei.

Începută în 10 iulie 1466, ridicarea Mănăstirii Putna de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a durat trei ani. În Letopisețul Moldovei este descris acest moment ca urmând unei victorii  din luna august, împotriva tătarilor, la Lipinți, pe Nistru, fiind vorba de Bătălia de la Lipnic. După victorie, Ștefan voievod „s-a întors cu izbândă și a venit să sfințească hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mâna preasfințitului mitropolit, chir Teoctist, și a episcopului Tarasie și cu egumenii tuturor mănăstirilor. Și la Liturghie au fost, la jertvelnic, în număr de 64 de arhierei și preoți și diaconi, septembrie 3, sub arhimandritul Ioasaf”.

În alte surse se menționează că Mănăstirea Putna a fost ridicată în urma victoriei de la Chilia asupra ungurilor, în 1465.

Mănăstirea a fost primul locaș sfânt ctitorit de Sfântul Ștefan și, încă de la punerea fundațiilor, el și-a pregătit aici mormântul. Primul stareț și prima obște au venit de la Mănăstirea Neamț: egumenul Neamțului, Ioasaf, a devenit primul egumen al Putnei, iar printre călugării veniți erau ieromonahii Ioanichie și Macarie, ierodiaconul Teodor, monahii Anastasie, Misail, Nicon, Calistrat și Ioil.

Pentru sfințirea Putnei, Domnitorul Ștefan a ales ziua de duminică, 3 septembrie. Această alegere a fost expresia dragostei și a prețuirii pe care voievodul o avea pentru Mitropolitul  Teoctist I, căci în 3 septembrie se pomenește Sfântul Cuvios Teoctist din Palestina, al cărui nume îl purta Mitropolitul.

După 25 de ani de păstorire, în care domnul țării și poporul l-au iubit și l-au ascultat ca pe un părinte duhovnicesc, în 18 noiembrie 1478, Sfântul Mitropolit Teoctist a trecut la cele veșnice. Fiu recunoscător pentru sprijinul părintesc dat de mitropolit, Sfântul Ștefan cel Mare l-a înmormântat pe Mitropolitul Teoctist la Putna și a așezat peste mormânt o frumoasă piatră în care îl numește cu prețuire „părintele nostru”: „Binecredinciosul domn al țării Moldovei, Io Ștefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a înfrumusețat acest mormânt părintelui nostru, mitropolitului Sucevei, Preasfințitului chir Teoctist care s-a strămutat în anul 6986 <1478>, luna noiembrie 18”.

Potrivit legendei, pentru ctitoria sa, voievodul a tras cu arcul dintr-un vârf de munte și a hotărât să înalțe biserica acolo unde a căzut săgeata. Lucrările au durat din 1466 până în 1469. În 1484, biserica a ars, dar a fost rezidită în perioada imediat următoare. Un alt incendiu a lovit-o în 1536.

În 1653, domnitorul Vasile Lupu începe lucrări de refacere ale bisericii, terminate în timpul voievozilor Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. Mănăstirea Putna a mai fost restaurată în anii 1756-1760, prin grija Mitropolitului lacob Putneanul, apoi în 1902, cu intervenția arhitectului Romstorfer. Ultima lucrare de restaurare a avut loc între anii 1961 și 1975.

Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, județul Suceava. Lăcașul a fost și este un important centru cultural. Acolo s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc. Mănăstirea Putna este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.