ANALIZĂ | Cristian Hrițuc: Unirea României cu R. Moldova, între ideal, propagandă și realitate

În ultimele săptămâni se tot lansează, pe diverse canale și în diverse medii, ideea că există un nou proiect la care se lucrează: Unirea României cu Republica Moldova.

Totul a început în urmă cu câteva luni, când Maia Sandu a făcut o declarație într-un podcast internațional, în care a spus că ar vota „da” pentru Unire, în cazul organizării unui referendum.

Am scris atunci o analiză, pe care o găsiți pe vechiul blog hrituc.ro, în care am descris situația și efectele declarației, la două săptămâni după ce aceasta s-a produs. Pe scurt, s-a observat că s-a creat o polarizare puternică în societate, iar la scurt timp influencerii de casă ai PAS, precum și presa arondată partidului de guvernământ, încercau să minimizeze importanța declarațiilor, să mute discuția în altă zonă, într-un cuvânt, să închidă tema.

Din ianuarie, de la prima declarație și până acum, au mai existat astfel de declarații și din partea altor lideri politici.

În aprilie 2026, în timpul unei vizite în România, premierul Alexandru Munteanu a declarat că problema unirii Republicii Moldova cu România devine „din ce în ce mai relevantă” și că subiectul unirii este tot mai discutat.

De asemenea, a afirmat că relația dintre cele două state a ajuns la un nivel de apropiere fără precedent și că scenariul reunificării este discutat ca opțiune teoretică de accelerare a integrării europene.

Ministrul Culturii, Cristian Jardan, a făcut declarații similare, afirmând că ar susține unirea în cazul unui referendum.

În urmă cu câteva zile, Maia Sandu a vorbit din nou despre subiect, lăsând de înțeles că, dacă Moldova nu este primită în UE, există și altă opțiune – cea a Unirii cu România.

„Putem adera la UE alături de România și noi credem asta, și nu este doar ceea ce credem noi. În Moldova sunt tot mai mulți oameni care susțin astăzi integrarea în UE. Avem și oameni care susțin unificarea cu România. Acum lucrăm din greu pentru ca Moldova să devină parte a UE și sperăm că acest scenariu va funcționa. Dacă acest lucru nu va funcționa, dintr-un motiv sau altul, desigur că vom lua în considerare alte opțiuni. Obiectivul principal este să menținem pacea în Moldova și să menținem Moldova parte a lumii libere”, a precizat Maia Sandu.

Și în România tema „unirii” a ajuns pe tapet, în special după ce INSCOP a prezentat un sondaj care surprindea procentul românilor favorabili. Aproape 72% dintre români se pronunță în favoarea unirii României cu Moldova.

Din păcate, „tema Unirii” pare că este folosită mai mult în scopuri politice, atât în Moldova, cât și în România, și este jucată oarecum într-un mod neonest, care creează chiar efecte adverse ideii în sine.

Pe la București, unii flutură „tema unirii” pe culoarele politicii pentru a crea un soi de „proiect secret”. Au început conspirațiile, iar diverși suveraniști aruncă în spațiul online ideea că există o înțelegere între Nicușor Dan și Maia Sandu. Bineînțeles, totul este pus într-o cheie negativă, pentru a decredibiliza atât demersul, cât și pe președinții celor două state.

În presă se tot lansează scenarii că se lucrează la acest proiect, mai ales de când a apărut informația că Eugen Tomac s-ar putea să fie desemnat premier.

Poziția președintelui României a fost clară: dacă moldovenii vor dori, noi suntem pregătiți. Poziția statului român este clară, se regăsește pe site-ul MAE: respectăm suveranitatea statului moldovean și îi ajutăm să se integreze în UE.

Toate aceste poziții, declarații sunt speculate de Rusia, adversar al proiectului, de politicienii pro-ruși de la Chișinău și cred că edificatoare sunt două fapte concrete: declarațiile lui Lukașenko și apariția unui sondaj fals, făcut de o casă apropiată PSRM, care are ca efect „imaginea din oglinda răsturnată”.

Proxy-ul lui Putin, Lukașenko

„Auzim foarte des, în ultima perioadă, din diverse surse, că Moldova este gata să devină parte din alt stat. Vă spun sincer, ca om care este îndrăgostit de țara dumneavoastră, sunt îngrozit când aud asta și înțeleg ce înseamnă acest lucru.”

Pe lângă aceste lucruri de ultimă oră, mai există și jocul pro-rușilor de la Chișinău, care este deja ultra-cunoscut și care folosește tema ca sperietoare, amplificând și pericolele unei reacții a Federației Ruse.

Dintr-un anumit punct de vedere, Maia Sandu este de înțeles că folosește această opțiune pentru a pune presiune pe UE și pentru a arăta că, dacă Moldova este refuzată, mai poate exista și soluția unirii. Până la un punct este de înțeles, dar doar până la un punct, pentru că perpetuarea acestui mesaj va atrage atenția și va fi privită cu ostilitate.

Este benefic și faptul că „tema unirii” a ajuns la un alt nivel. A intrat în dezbatere. Este poate la nivelul cel mai ridicat din anii ’90 încoace. Se popularizează tema ca soluție și, pentru unii, ca speranță.

Dar trebuie să privim realist situația, să vedem dacă putem începe un proces de conștientizare, dacă vreți, o campanie pro-Unire reală, cu șanse de succes, dacă putem într-adevăr să depășim barierele din calea acestui proces și să avem grijă să nu „sabotăm” chiar ideea, care pentru unii este un ideal.

Pentru că, dacă mergem în ritmul început acum, din punctul meu de vedere, nu facem decât să ne sabotăm singuri, să avem un eșec și să închidem acest subiect pentru încă 30 de ani. Tot ce se întâmplă acum nu este nici pe departe o campanie pro, ci niște focuri trase în aer, niște baloane de săpun.

Care sunt obstacolele în calea Unirii sau Reunificării?

Pe unele doar o să le enumăr și o să fac simple precizări, pentru că țin de factori complecși și imprevizibili:

Factorii geopolitici

Este nevoie de un acord al marilor puteri – SUA și UE – pentru ca acestea să facă front comun cu România și Moldova în fața Federației Ruse.

Este nevoie de un acord al Federației Ruse ori să îi dai ceva la schimb. Negocierile vor putea fi făcute abia după terminarea războiului din Ucraina și cu Rusia la masă, pentru că trebuie maximizate șansele Ucrainei de a obține o pace cât mai bună, cu pierderi teritoriale cât mai mici. Miza Republicii Moldova va fi mult mai mică decât cea a Ucrainei.

Nu putem detalia mai mult la această oră, pentru că nimeni nu știe care va fi finalul, iar în asemenea condiții orice predicție poate fi total eronată.

Putem nota însă că acesta este un obstacol mare în calea Unirii și greu de gestionat.

Transnistria

Este capul de pod al Federației Ruse. Sunt trupe rusești. Nu multe, câteva mii de soldați, care nu reprezintă o „mare problemă”, dar acolo este înfipt steagul rusesc. Nu poți să îi „dai afară” cu forța, trebuie să aștepți să îi retragă rușii. Procesul de integrare economică a Transnistriei a început, dar prezența trupelor rămâne o problemă.

Retragerea trupelor rusești ar ține de o rezolvare amiabilă a negocierilor cu Federația Rusă. Punctul de mai sus.

Așadar, avem un nou obstacol, greu de trecut, despre care avem puține elemente ce pot fi discutate acum cu argumente solide.

Referendumul

Un observator atent al declarațiilor oficialilor moldoveni poate vedea că, de fiecare dată când se vorbește despre „unirea Republicii Moldova cu România”, totul se concentrează pe referendum și pe rezultatele acestuia. Sunt excluse problemele descrise la punctele de mai sus: situația geopolitică și Transnistria.

Și eu o să mă axez cel mai mult pe acest „obstacol” – referendumul, voința populației.

Unionismul a crescut în ultimii ani în Moldova. Nu contează că este unionism pragmatic – din interes – sau unionism ca formă de „ideal”. El este în jurul cifrei de 30%.

Conform IMAS Moldova – cel mai serios institut de sondare – în mai 2024, 30% dintre moldoveni se exprimau în favoarea unirii. În aprilie 2026, se exprimau în favoarea unirii 29% dintre cetățeni. Mai sunt și „vârfuri” de 37% în anumite momente, dar constantă este această cifră: „30% dintre alegători”.

Constituția Moldovei permite renunțarea la suveranitate. Articolul 142 din Constituție este foarte clar și prevede cum se poate face acest lucru:

„Dispozițiile privind caracterul suveran, independent și unitar al statului, precum și cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorității cetățenilor înscriși în listele electorale.”

Alexandru Tănase, fostul președinte al Curții Constituționale din Moldova, afirmă într-un interviu că există calea legală pentru unificare și aduce precizări în plus privind interpretarea articolului 142 din Constituție:

„De aceea, din punct de vedere juridic, există o cale constituțională perfect legală pentru realizarea unei eventuale reunificări cu România. Ea nu presupune o lovitură de stat, o ruptură revoluționară sau suspendarea ordinii constituționale. Dimpotrivă, ea ar trebui să se producă prin utilizarea instrumentelor prevăzute chiar de Constituție: referendum constituțional, modificarea dispozițiilor fundamentale și adoptarea unor acte juridice și politice corespunzătoare de către ambele state.”

După cum puteți observa, pentru ca referendumul să treacă este nevoie de votul a jumătate plus unu dintre cei înscriși pe listele electorale. Nu vorbim doar de 50% plus unu dintre cei care vin la vot.

Haideți să vedem ce înseamnă acest lucru și să facem comparație cu rezultatele din alegeri.

Alegători înscriși pe listă, conform datelor CEC din 2025 – 3.299.396.

Ca referendumul să treacă în Moldova, este nevoie ca 1.649.699 de cetățeni să voteze „Da” la referendum.

În Moldova, conform ultimului recensământ, sunt 2,41 milioane locuitori. Restul sunt plecați în diaspora.

Structura etnică a populației (Etnie ~ Număr aproximativ Procent):

Moldoveni ~1.850.000 76,7%

Români ~193.000 8,0%

Ucraineni ~123.000 5,1%

Ruși ~82.000 3,4%

Găgăuzi ~97.000 4,0%

Bulgari ~38.000 1,6%

Care a fost numărul de voturi pro-PAS, pro-Maia Sandu? O să mergem pe scenariul optimist, în care presupunem că toți votanții Maiei Sandu ar vota „DA” la referendum, deși nu este un lucru cert.

Maia Sandu a obținut în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2024, la o prezență de 54%, 930.139 de voturi.

La referendumul privind integrarea europeană din 2024 s-au obținut aproximativ 749.700 de voturi „DA”.

Pe scenariul optimist – ușor nerealist – că toți votanții Maiei Sandu ar vota mâine pentru Unire, observăm că până la 1.649.699 de voturi necesare pentru trecerea referendumului ar mai fi nevoie de 719.560 de voturi.

De unde această rezervă, când vedem că an de an există o cifră constantă de 30% dintre cei sondați care spun că ar vota pentru Unire?

Diaspora are un potențial și aduce un plus partidelor pro-occidentale de 10% din totalul voturilor, dar mai este mult până la atingerea obiectivului. Iar acest plus îl regăsiți deja în cifra voturilor Maiei Sandu din turul doi.

Să zicem că există deja acest bazin de vot realizat. Ar fi nevoie de o prezență aproape de 100% a populației. Cum poți pretinde că diaspora se poate mobiliza în proporție de aproape 100%, când știm că există impedimente reale: numărul secțiilor, distanța dintre secții, lipsa actelor actualizate în unele cazuri etc.? Și în diaspora este aproape o treime din populație.

Cine poate purta acum o campanie care să mai atragă în plus 719.560 de voturi?

Maia Sandu se erodează. Este la al doilea mandat. Erodarea vine natural, oricât de bun om politic ar fi. În Republica Moldova se trăiește greu; nu mai detaliez, pentru că se cunosc aceste lucruri.

O campanie are susținători, dar și opozanți. Nu joci fotbal la o singură poartă. Mesajele negative și frica pot mobiliza mase de votanți mai mari, iar rușii sunt experți în folosirea acestor instrumente. În aceste condiții, misiunea omului politic care va purta stindardul în lupta pentru un „DA” la referendum va fi și mai grea.

Așadar, acestea sunt datele și informațiile de bază pe care trebuie să le avem când vorbim despre Unire. Momentan, plecăm de la un 30%, care în fapt este mult mai mic atunci când trebuie să ne gândim că este nevoie de o prezență de minimum 90% la vot ca să poți spera să obții cele 1.649.699 de voturi „DA”.

Realist vorbind, acum este imposibil. Politicienii care pun această „temă” pe masă trebuie să plece de la realități, să vadă dacă, când și cum pot ajunge la acest număr de voturi. Câteva declarații nu vor schimba mare lucru, doar îi vor atrage atenția lui Putin și îi vor da posibilitatea să ridice și alte „obstacole”.

Autor: Cristian Hrițuc, analist politic, România