ANALIZĂ | Vlad Cubreacov: Minoritățile naționale din Basarabia – un obstacol sau un sprijin pentru realizarea idealului nostru unionist?

Voi începe prin a mărturisi că am participat la ambele ediții ale Podurilor de Flori din 1990 și 1991, trăind intens aceste evenimente, unice din istoria noastră recentă, chiar dacă ambele s-au produs cu aprobarea de voie, de nevoie a autorităților sovietice ale timpului, în special a temutului KGB care avea atunci în gestiune frontiera externă a fostei URSS. Au fost momente astrale, cu efect terapeutic asupra sufletului românesc puternic traumat al Basarabiei, când s-a văzut că Prutul, citit în formula de maximă precizie a poetului Vasile Romanciuc – Prut, trup rupt – înceta să mai fie un râu al separării noastre, prevestind o nouă vocație a sa, cea de râu al Reunirii.

Intrând în subiectul prezentării mele, aș dori să evoc din capul locului numele a trei membri ai Sfatului Țării care, la 27 martie 1918, au votat, alături de români, pentru Unirea Basarabiei cu România. Sunt trei deputați aparținând minorităților naționale care și-au binemeritat un loc de cinste în istoria noastră: țăranul ucrainean Ștefan Botnarciuc de la Bălți, inginerul rus Nicolae Cernov de la Ciucur-Mingir și judecătorul polonez Felix Dudchievicz din Chișinău, viitor ministru al Justiției din Polonia interbelică.

Îmi permit să evoc și numele lui Dionisie Petrovici Gulkin, țăran rus lipovean din Telenești, județul Orhei, deputat în Duma de Stat a Rusiei din partea Basarabiei, tribun popular și apărător constant și activ al drepturilor naționale ale românilor basarabeni, care a purtat de-a lungul anilor o întinsă corespondență cu Nicolae Iorga și Constantin Stere și căruia Guvernul României i-a stabilit, cu titlu de excepție unică, o pensie viageră egală cu cea a membrilor Sfatului Țării, recunoscându-i-se astfel meritele incontestabile la înfăptuirea Unirii.

Ca forță națională, care a îmbrățișat irevocabil opțiunea Reîntregirii pașnice a României și de lichidare a ultimelor consecințe ale Pactului Ribbentrop-Molotov în Europa de Răsărit, avem obligația de a pregăti minuțios și exemplar realizarea idealului nostru politic, nu doar observând atent evoluțiile naturale din teren din Basarabia, ci și favorizând o largă adeziune a întregii populații dintre Nistru și Prut, inclusiv a minorităților naționale, la cauza noastră justă, legitimă și perfect euroconformă. Spun asta pentru că există încă destui sceptici care, din necunoaștere, invocă drept scuză și pretext pentru a nu servi plenar cauza Reunirii faptul că actuala Republică Moldova ar fi neintegrabilă în corpul social și politic al națiunii române pe motiv de minorități numeroase, reticente sau poate chiar ostile când vine vorba de Reîntregire.

Nimic mai fals. Vă invit să aruncăm o privire atentă asupra peisajului etnic în continuă schimbare din Basarabia. Datele ultimului recensământ al populației, din 2024, confirmă o spectaculoasă consolidare a blocului etnic românesc, care a atins 84,75% față de 64,5%, cât s-au înregistrat la ultimul recensământ sovietic din 1989. Întrucât reconfigurarea procentuală a componenței etnice a Basarabiei nu este rezultatul unor politici asimilaționiste dirijate de stat, ci al unor procese naturale, mulți cercetători explică fenomenul prin ceea ce îndeobște numim mâna lui Dumnezeu în istorie.

Pe de altă parte, blocul minoritar a scăzut în ultimele patru decenii de la 35,5% la doar 15,25%. Etniile conlocuitoare cele mai importante numeric dețin, în ordine descrescătoare, următoarele ponderi: ucrainenii, pe poziția întâi în blocul minoritar, cu 5,13%, găgăuzii, pe poziția a doua, cu 4,03%, rușii, abia pe poziția a treia, cu 3,39%, bulgarii, pe poziția a patra, cu 1,49%, și țiganii/rromii, pe poziția a cincea, cu 0,39%. Alte etnii, cum ar fi bielorușii, evreii și polonezii, dețin ponderi nesemnificative numeric, de ordinul sutimilor de procent.

Vom reține de asemenea că românii sunt majoritari, cu peste 90%, în 805 orașe și comune basarabene dintr-un total de 897, iar prezența etnicilor minoritari este semnificativă, peste 20% – standard al Consiliului Europei, în doar 92 de comunități locale.

Bineînțeles că dinamicile demografice sunt importante atât în cazul majorității robuste românești, cât și în cazul minorităților conlocuitoare în descreștere numerică naturală continuă. Sunt de luat în calcul și aspectele lingvistice. 79,9% din totalul populației au declarat româna limbă maternă, pe când 11,6% – limba rusă, ceea ce, la o pondere de 3,39% de etnici ruși, prezintă o vădită discrepanță în măsură să confirme că 4,15% de etnici români au o altă limbă maternă decât româna și că peste jumătate dintre etnicii minoritari neruși au rusa ca limbă maternă.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că statul Republica Moldova a perpetuat, de o manieră vinovată, politicile și practicile sovietice de rusificare a minorităților neruse, în special în învățământul public finanțat de la bugetul statului, împiedicând, pe de o parte, afirmarea etnică și lingvistică plenară a ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor, iar pe de alta – integrarea lor armonioasă în corpul social și cultural al majorității românești din Basarabia. În acest sens, nu există nicio diferență semnificativă între regimul actual Maia Sandu și regimurile Dodon, Voronin, Timofti, Lucinschi sau Snegur. Drept dovadă, aducem în atenție că Republica Moldova este, spre deosebire de vecinii săi, singurul stat din Europa de Răsărit care, de 24 de ani, se opune ratificării Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, instrument al Consiliului Europei semnat de Chișinău la 11 iulie 2002.

Dacă un asemenea instrument juridic internațional ar fi ratificat, devenind aplicabil, spațiul de folosire publică a limbii ruse, inclusiv în învățământul de stat și administrație, s-ar limita drastic la 5 localități în care etnicii ruși sunt majoritari și alte 15 localități în care dețin o pondere de peste 10%. Totodată, ucraineana ar înlocui limba rusă în 31 de localități în care ucrainenii sunt majoritari, găgăuza ar înlocui rusa în 23 de localități, iar bulgara – în 8 localități în care etnicii bulgari sunt majoritari și alte 14 sate în care dețin ponderi între 20 și 48%, conform datelor ultimului recensământ, ceea ce ar asigura stoparea efectivă a procesului de rusificare a minorităților etnice neruse, creând premise reale pentru integrarea lor în corpul social românesc, facilitând totodată accesul minoritarilor neruși la învățământ, presă și administrație publică locală atât în limba română de stat, cât și în limbile minoritare ucraineană, găgăuză și, respectiv, bulgară. Astfel s-ar pune capăt păgubosului bilingvism româno-rus moștenit din timpul fostei URSS. Procesul de desovietizare a Basarabiei trebuie să decurgă în paralel cu cel al derusificării și afirmării etnice și lingvistice atât a românilor majoritari, cât și a minoritarilor neruși.

Exprim convingerea că doar o asemenea abordare, autentic europeană, de raliere a Republicii Moldova la bunele practici în domeniu ale României, este în măsură să crească simțitor gradul de identificare a minorităților conlocuitoare cu destinul istoric al majorității românești în sânul căreia dispozițiile unioniste cunosc astăzi un reviriment îmbucurător de care, vedem cu toții, nu mai pot face abstracție nici autoritățile de la Chișinău, constrânse de realitatea vie din teren să ia în calcul Reunirea cu România ca soluție practică și realistă în locul mult trâmbițatei și iluzoriei accederi rapide în Uniunea Europeană, fără respectarea criteriilor de la Copenhaga. În plin război hibrid, care țintește refacerea sferei de influență și control a Rusiei, avem obligația de a scoate de sub tutela Moscovei minoritățile neruse din Basarabia, nepermițând instrumentalizarea lor împotriva majorității românești. Denunțarea complicităților ascunse sau pe față ale Chișinăului cu vechiul centru imperial de la Moscova face parte din arsenalul nostru de apărare legitimă și de securizare a spațiului etnic și cultural românesc.

Cunoscând îndeaproape realitățile etnice și lingvistice de la fața locului și tendințele care se profilează pe aceste planuri, îmi îngădui să afirm că, în pofida oricărui stereotip de percepție din Basarabia sau de aici de la București, minoritățile etnice conlocuitoare neruse din Basarabia și nici măcar minuscula minoritate rusă de la noi de 3,39% (sau 86 000 de persoane) nu vor fi un obstacol în calea Reîntregirii noastre naționale, nouă revenindu-ne sarcina de mare răspundere să înlesnim adeziunea cât mai largă a etnicilor minoritari la nobila și generoasa cauză unionistă.

Autor: Vlad Cubreacov