ATITUDINI | Ion Terguță: Cetățenia, între securitate și drepturi. Unde a greșit statul Republica Moldova

Modificarea Legii Cetățeniei în primăvara trecută a fost justificată prin prisma unor probleme de securitate, după ce un număr mare de cetățeni ai Federației Ruse au solicitat dobândirea cetățeniei moldovenești, probabil, în baza certificatelor de naștere emise de fosta RSSM. În contextul actual de securitate, autoritățile au fost prinse nepregătite și în lipsa unei soluții conceptuale a improvizat continuu. Soluțiile proaste s-au succedat și s-au completat până au erupt într-o problemă ce a afectat toți cetățenii.

Statul a ales să diminueze importanța certificatului de naștere, atribuind cărții de Identitate rolul de act ce dovedește cetățenia. Lipsa ei este tratată ca un indiciu al inexistenței sau incertitudinii statutului juridic al persoanei. Astfel, orice copil între 14 și 18 ani este obligat să „reconfirme”  cetățenia cu riscul de a fi tratat ca apatrid.

Faptul că avalanșa de cereri poate fi rezolvat printr-o regulă generală, aplicabilă tuturor, este fundamental greșită. După destrămarea URSS, Republica Moldova a  oferit cetățenia tutor celor care au dorit să o accepte. Legea din 1991 a avut însă un caracter tranzitoriu, dar s-a epuizat și a fost abrogată în anul 2000, odată cu adoptarea unei noi legi a cetățeniei RM. Din acel moment dreptul de a alege cetățenia RM, ca rezultat si dispariției URSS a dispărut. Astfel, simplul fapt al deținerii unui certificat de naștere emis de RSSM nu mai poate constitui un temei pentru obținerea automată a cetățeniei Republicii Moldova. Dreptul internațional al succesiunii statelor nu recunoaște un drept perpetuu de revenire asupra unei opțiuni exercitate în mod liber și consumat juridic.

Dar există un aspect distinct al acestei probleme – etnicii români/basarabeni stabiliți în alte republici sovietice. În cazul acestora, dreptul de sânge (ius sanguinis) oferă un temei legitim pentru redobândirea cetățeniei, întrucât comunitatea etnică a existat cu mult timp mai devreme de apariția URSS sau a statului moldovean contemporan. Aici statul  poate aplica diferite metode, inclusiv cele descrise in lege. Dar nu trebuie să uităm: ele nu sunt persoane care doar au primit un act de naștere emis de RSSM. Greșeala enormă constă anume în nerespectarea acestei diferențieri esențiale.

Statul a adoptat o soluție generală, care a afectat pe toată lumea. Copiii cetățenilor moldoveni, emigrați împreună cu familiile lor în statele occidentale, deși dețin certificate de naștere emise de Republica Moldova și au părinți cetățeni moldoveni, sunt obligați să parcurgă aceleași proceduri de „reconfirmare” ca și persoanele fără legătură reală cu statul. La fel se întâmplă și cu copiii rezidenți pe teritoriul Republicii Moldova. Această situație este contrară principiului continuității cetățeniei.

Confuzia a fost amplificată și mai mult prin amestecul dintre actele de stare civilă și actele de identitate. Certificatul de naștere, care prin lege dovedește cetățenia, și cartea de identitate, care este un instrument de evidență, au fost plasate într-un raport greșit de dependență, creând impresia că cetățenia există doar daca ai carte de identitate.

În concluzie, statul Republica Moldova nu a greșit prin faptul că a încercat să-și protejeze securitatea națională, ci prin soluția aleasă. O lege generală a transformat o problemă externă punctuală într-o criză internă de cetățenie. La revenirea din vacanță, Parlamentul trebuie să revină la logica și litera legii cetățeniei, cu tratament juridic distinct pentru situații diferite, fără a afecta drepturile propriilor cetățeni și fără a pune sub semnul întrebării însăși apartenența lor la statul Republica Moldova.

Autor: Ion Terguță (sursa: Facebook)