Există o glumă veche, care spune că, de când e lumea și pământul, omul se poate uita la nesfârșit la trei lucruri: la apă cum curge, la foc cum arde și la altul cum lucrează. Adaptând-o la condiția noastră din ziua de azi, putem spune că moldovenii nu se mai satură să privească, pe lângă apă și foc, modul în care PAS îi face campanie electorală lui Ion Ceban.
Practic, în fiecare zi, consilierii PAS din CMC, așa-numita filială Chișinău a partidului de guvernământ, fac eforturi disperate să-l pună în lumină proastă pe primarul Capitalei, încercând, în acest fel, să-i diminueze șansele de a obține un nou mandat la alegerile din toamnă. Periodic, în această orchestră se înscriu și greii partidului, care încearcă și ei, de la înălțimea poziției în care se află, să mai arunce câte o petardă în direcția lui Ceban, în speranța că vor reuși astfel să-i împrăștie electoratul.
Până aici nimic ieșit din comun, așa e în politică, oponenții se fentează permanent între ei își tot pun piedici. Doar că efortul zilnic al celor de la PAS arată atât de caraghios, încât teamă mi-i ca efectul să nu fie exact invers. Or, de fiecare când deschid gura și își prezintă cu mină gravă „îngrijorările”, condimentate cu acuzații supte din deget, reacția firească a ascultătorului este… să-i ia apărarea lui Ceban.
Explicația este simplă și vine din subconștient – PAS se află la guvernare de aproape doi ani, plus la toate mai deține și putere absolută. Cu toate acestea, n-ai nevoie nici de degetele de la mână ca să le numeri realizările, pentru că nu prea ai ce număra. În schimb, ai nevoie de un ditamai calculator, din acela de care-i recomanda Recean bătrânului din Orhei să-și cumpere, ca să le poți număra eșecurile, minciunile și promisiunile călcate în picioare.
Prin urmare, când îl vezi pe cineva care nu-i în stare să facă nimic și distruge tot de ce se atinge, cum îl critică pe altul, care, orice s-ar spune, a făcut destul de multe în calitate de primar (cel puțin în comparație de predecesorii săi), este cumva penibil.
Apropo, vi-l mai amintiți pe Spînu, cum stătea la călduț și arunca cu pietre în ograda lui Ceban, după ce o furtună puternică a provocat distrugeri mari în Capitală? Culmea e că făcea asta din poziția de ministru al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale. Orice om normal din Chișinău a întrebat atunci, în gând, cel puțin: „Da neata, dom’ ministru, nu crezi că ești obligat să intervii cu guvernul tău și să-i ajuți pe oamenii din Chișinău, în loc să le critici primarul?!”
Același lucru e și în cazul lui Alaiba, „economistul-șef” al țării, dar și în cazul celorlalți fruntași ai PAS, care nu mai ostenesc să-i caute „păduchi” lui Ceban: „Da neavoastre, toarăși guvernanți, nu vreți întâi să faceți ceva bun pentru oameni și abia după aceea să arătați cu degetul la alții?!”
Cred că, la câți bani bagă zilnic în Facebook, pentru a-și sponsoriza filmulețele denigratoare, ar fi putut amenaja un parc în Chișinău sau construi câteva treceri pietonale, din alea ultramoderne și ultraeuropene. Astfel i-ar fi putut arăta la modul practic lui Ceban cum se fac lucrurile de calitate, iar oamenilor le-ar fi fost mai ușor să prindă mesajul, pentru că ar avea criterii de comparație.
Dar așa… e puțin probabil să dea porumbelul din mână pe coțofana de pe gard, vorba lui Dodon. La locuitorii Capitalei mă refer.
