
…
– CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Țării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;
– LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declarațiile lor consideră înțelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecințelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferința internațională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecințele sale pentru Basarabia” prin Declarația de la Chișinău, adoptată la 28 iunie 1991;
– SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituționale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenești unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniței între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absența oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenența noii republici la U.R.S.S.; …
Acestea sunt trei paragrafe din cele 10 din preambulul Declarației de Independență a Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 27 august 1991 și reprezintă ideea de bază, pe care s-a constituit acest stat.

1. Că Republica Moldova se constituie ca stat independent pentru a repara o nedreptate istorică, calificând actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 (ruperea Bucovinei din trupul Moldovei Istorice și anexarea ei la Imperiul Habsburgic) şi 1812 (ruperea Basarabiei din trupul Moldovei Istorice) ca fiind ÎN CONTRADICŢIE CU DREPTUL ISTORIC ŞI DE NEAM!
2. Că Republica Moldova se constituie ca stat independent pentru a repara o nedreptate istorică, deoarece înțelegerea încheiată la 23 august 1939, între URSS și Germania, a fost calificată nulă ab initio, prin urmare se cerea LICHIDAREA CONSECINŢELOR POLITICO-JURIDICE! Traduc: în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, la care se face referire, Basarabia (actuala R. Moldova), dar și Bucovina de Nord (aflată astăzi în Ucraina), aproximativ aceleași despre care se vorbește și în primul punct, au fost rupte iarăși din trupul țării-mamă (care între timp, devenise România, ca urmare a Unirii celor trei provincii istorice) și anexate la URSS.
3. Că Republica Moldova se constituie ca stat independent pentru a repara o nedreptate istorică, comisă la 28 iunie 1940, când s-a produs raptul de facto din trupul Țării-mamă România, și ulterior la 4 noiembrie 1940, când s-au stabilit granițele Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (aceleași granițe între care se află astăzi Republica Moldova). Așadar, aceste acte sunt calificate ca fiind comise „în absența oricărui temei juridic real”, și pentru „justificarea dezmembrării acestor teritorii” din trupul României.
Astfel, ideea de bază a Declarației de Independență constă în anularea consecințelor evenimentelor care au dus, prima dată, la separarea Basarabiei și Bucovinei de Moldova Istorică, iar a doua oară de România. Repet: la 27 august 1991, s-a decis ca acest teritoriu să revină înapoi de unde a fost rupt, o dată în 1812 și a doua oară în 1940.
Clar? Declarația de Independență însemna un prim-pas către reunirea cu România, scrie negru pe alb! Rolul statului creat acum 34 de ani a fost de a constitui niște instituții juridice reprezentative care să fie utilizate în scopul restabilirii UNITĂȚII NAȚIONALE! Nu perpetuarea lui în timp!
Perpetuarea lui în timp (a R. Moldova, ca stat independent) și „consolidarea statalității moldovenești” înseamnă încălcarea flagrantă a prevederilor Declarației de Independență, înseamnă recunoașterea și legitimarea acelor rapturi teritoriale, condamnate de Parlamentul Independenței și declarate NULE.
Când spuneți „La mulți ani, Republica Moldova!” sau, mai grav, „la mulți ani, Moldova!”, de 27 august, făcând trimitere la actul istoric din 1991, comiteți o blasfemie, vă bateți joc de cei care au fondat acest stat. Pentru că mergeți în contradicție cu scopul lor de bază.
27 august nu a fost și nici nu poate fi „Ziua Națională” a Republicii Moldova, pentru că această dată istorică nu e despre separare, ci despre reîntregire. Astăzi, independența noastră nu mai e față de URSS (din simplul fapt că URSS nu mai există, tot de 34 de ani), ci față de România, unde urma să ajungem, dar am rămas încremeniți în proiect.
Prin urmare, voi, cei care vă bucurați astăzi de „independență” și vreți să „consolidați statalitatea”, nu în 27 august trebuie să sărbătoriți, ci fie în 16 mai (raptul de la 1812), fie în 23 august (Pactul Ribbentrop-Molotov), fie în 4 noiembrie (constituirea RSSM). Aceste date stau la baza „statalității” voastre. Sunt exact cele pe care Declarația de Independență le-a anulat, la 27 august 1991.
Așa că, în loc de „la mulți ani” eu vă urez „la mai multă minte”, dragi moldoveni!