Toată această istorie legată de fuziunea celor două spitale arată în continuare ca un vicleșug ordinar, iar ministrul Sănătății, Ala Nemerenco, în loc să ne convingă de faptul că nu e așa, nu scapă nicio ocazie să ne livreze noi doze de îndoieli și ne face să credem că ceea ce știm noi și ceea ce apare în spațiul public este doar vârful aisbergului.
Aroganța cu care Nemerenco vorbește cu presa, atitudinea sfidătoarea față de toți cei care pun întrebări, arată că treaba e groasă rău. Minciuni, atacuri nefondate la adresa conducerii celor două spitale, lipsă de transparență – asta am văzut în ultima vreme.
Săptămâni la rând Nemerenco i-a aburit pe toți că niciun spital nu va fi închis, după care a spus că nimeni nu va fi demis, după asta a zis că reprezentanți din conducerea celor două spitale ar avea dosare penale. Trei minciuni. Una după alta.
Ministerul Sănătății poate să numească închiderea spitalului Toma Ciorba cum vrea el – optimizare, reorganizare, restructurare, reînviere, reîngropare – toți acești termeni înseamnă nimic altceva decât că pe ușa spitalului va fi pus lacătul. Mare, frumos, cât o reformă.
Mai departe, într-o postare pe Facebook, Nemerenco a scris cu subiect și predicat că „vom mai auzi de unii dintre capii spitalelor, căci unii dintre ei sunt cercetați în dosare penale”. Nemerenco știe de dosare, Procuratura Generală prima dată aude. A confirmat într-un comentariu pentru TV8. Tind să cred Procuratura în acest caz, asta doar dacă nu s-a apucat cumva ministerul să conducă urmărirea penală. Însă la cum merg lucrurile în acest stat, nu m-aș mira să o vedem și pe asta.
Nu știu nicio idee sau intenție majoră de-a ministerului să meargă ca unsă, să fie implementată așa cum se cuvine. De fiecare dată iese câte un scandal. Asta înseamnă că problema e la vârf. În primul rând la vârf. N-am nicio îndoială că nimeni nu are de gând să plece de bună voie. De unde atâta caracter? De aceea, mesajul este îndreptat către cei care protejează vârful: Ministerul Sănătății s-a transformat într-o structură anemică, netransparentă, fără viziune, iar lipsa unor reforme structurale nu are cum să nu ducă, într-o bună zi, la colapsare. Iar cu această atitudine și cu asemenea procedee, acest deznodământ nu pare atât de departe.
