EDITORIAL | Nosatîi, rusa și de ce limba română nu mai trebuie să ceară voie la ea acasă

„Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe şi rusul”, scria, la începutul anilor 90, poetul Grigore Vieru. Și avea dreptate. Cel puțin pentru acele vremuri. 

Situația s-a schimbat mult între timp, româna și-a reintrat în drepturi, se obișnuiesc încet-încet, toți să n-o mai poreclească moldovenească. Cu toate că încă mai există un nucleu dur de inși, împinși de conservele rusești din presă și din politică, care întrețin focul urii față de tot ce-i românesc. Și aici, ca să fie foarte clar, mă refer nu doar la conserve de genul lui Dodon sau Tkaciuk, Furtună sau Tulbure, ci și la conserve rusești aciuate prin PAS. 

Dovadă e și mârșevenia cu pretenție de „recensământ”, concepută de „moldoveniștii” din partidul de guvernare. Trebuie să le reamintim tuturor că anume cei care au conceput „recensământul” din 2024 au legitimat o tâmpenie în momentul în care au băgat în formulare, la limbile vorbite pe teritoriul R. Moldova, și termenul inexistent „limba moldovenească”. Și acum oricui nu îi e lene flutură cu „argumentul” asta și ni-l împing în față. Să fie clar – recensământul a fost o farsă ordinară, o eroare pe care va trebuie îndreptată data viitoare. Punct. 

Dar să mergem mai departe. Reacția ministrului Nosatîi de a refuza să răspundă la o întrebare formulată în rusă a fost, e adevărat, cam tăioasă, însă cât se poate de legitimă. Cunoașterea limbi române,  mai ales de către un jurnalist, nu e o opțiune, nu e o chestie la modă, care dă bine la CV, ci o obligație legală și morală. 

Lui Nosatîi avem ce să-i reproșăm, dar nu asta. Problema nu e că Nosatîi s-a prefăcut că nu înțelege rusa, ci că jurnalistei i se pare absolut firesc să se adreseze în rusă unui funcționar al statului, într-o instituție a statului, în care limba oficială este româna. Și nu e neapărat vina jurnalistei de la Newsmaker. Problema e sistemică și ea trebuie rezolvată. Doar că aici nu e loc de jumătăți de măsură. 

Limba română e acasă la ea. Rusa nu este. Nici măcar nu a intrat în ospeție la noi, ci a spart ușa încălțată în bocanci de soldat. Știu, subiectul va fi inflamat, pe alocuri intenționat și artificial, pe alocuri pentru click-uri și lipsă de subiecte de discuție, însă a cam venit timpul să încetăm să ne comportăm ca și cum româna ar fi a cincea roată la căruță acasă la ea.

Și cred cu tărie că nu trebuie să ne temem să repetăm asta ori de câte ori avem ocazia, fără să ne simțim incomod că deranjăm. Pentru că dacă după 35 de ani încă ni se pare „controversat” subiectul, atunci problema nu mai este despre limbă. Problema este la noi.

Am făcut prea multe compromisuri și a venit timpul să ne îndreptăm complet șira spinării, pentru că încovoiați am umblat destul.