Începuturile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române. Se împlinesc 667 de ani de la recunoașterea primei mitropolii românești, cea a Valahiei

Acum 667 de ani, în mai 1359, la scurt timp după întemeierea Țării Românești și asigurarea independenței acesteia, are loc și recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Evenimentul istoric pentru spiritualitatea din Valahia va fi urmat în 1401 de recunoașterea Mitropoliei Moldovei.

Întemeierea Țării Românești la începutul secolului al XIV-lea și asigurarea independenței sale, sub Nicolae Alexandru, fiul voievodului Basarab I, au adus cu sine organizarea Mitropoliei Ungrovlahiei, după cum, la fel, întemeierea Moldovei și asigurarea independenței sale, sub Alexandru cel Bun, au adus cu sine organizarea Mitropoliei Moldovei și a Sucevei. Biserica Ortodoxă Română, astfel organizată, a devenit una dintre instituțiile fundamentale ale statului, sprijinind întărirea puterii domnești, căreia îi conferea legitimitatea spirituală.

Basarab I, Întemeietorul Țării Românești, a domnit între anii 1310-1352. Încă din vremea acestui mare conducător, unificarea Țării Românești a fost însoțită în mod firesc de unificarea Bisericii de pe teritoriul țării.

Recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahiei, cu sediul la Curtea de Argeș, se leagă însă de numele fiului său, domnul Nicolae Alexandru (1352-1364). În mai 1359, Sinodul de la Constantinopol, Patriarhul Calist și împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul au aprobat solicitarea voievodului Nicolae Alexandru Basarab, numindu-l pe Iachint „păstor legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit, spre binecuvântarea și îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui şi a întregii sale domnii”.

Voievodul l-a chemat la curtea sa pe mitropolitul de origine greacă Iachint din Vicina, oraș dispărut, aflat la gurile Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în ascultarea Constantinopolului. Voievodul Nicolae Alexandru a solicitat strămutarea acestei mitropolii la Curtea de Argeș pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei.

Trebuie subliniat un detaliu important, acela că hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu a creat o situație nouă, precum în cazul popoarelor nou convertite la creștinism, ci este vorba de o reorganizare în sânul aceleiași Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu.

Mitropolitul Iachint se va bucura de o cârmuire lungă și rodnică, timp de 13 ani, până în 1372. Ierarhul a fost îngropat lângă biserica mitropolitană de la Curtea de Argeș, iar pe 8 iulie 2008 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română.