De ce Hristos a vorbit simplu și nu a fost deloc mișcat de dorința de a explica sau desfășura cele zise? Poruncile și îndemnurile Lui sunt pe înțelesul tuturor, cum ar fi „ceea ce doriți să vă facă vouă oamenii faceți și voi lor”, sau „nu judecați ca să nu fiți judecați”.
Ioan Gură de Aur spune că acest fel de a vorbi a lui Hristos e atât de simplu, încât nimeni nu se va putea îndreptăți la Judecată că nu a înțeles ce trebuia să facă.
Pe de altă parte, avem o întreagă cultură a comentariului biblic, când mii de intelectuali se chinuie să explice ce a zis Hristos. Mii de tomuri de cărți și tone de cursuri au fost xeroxate la facultățile de așa-zisă teologie pentru a explica ce a vrut să zică Hristos. Oare de aceea a vorbit Hristos atât de simplu, pentru că nu putea vorbi mai complicat? Oare Hristos e simplu pentru că nu avea facultatea de teologie făcută? Sau poate noi nu am înțeles ceva și ne complicăm degeaba?
Simplitatea este o însușire a Dumnezeirii. Dumnezeu este simplu, iar asta este o condiție filozofică și matematică pentru desăvârșire. Ioan Casian romanul, numit și filozoful, are un capitol despre meteahna gândirii complicate, a obiceiului minții de a filozofa și desfășura orice gând, pe care o pune pe seama patimii părerii de sine. Această deprindere ce se imprimă prin practica filozofiei grecești este o piedică în dobândirea simplității și, deci, a rugăciunii curate. O atare poziționare față de gândirea complicată este tipică și tradițională în Biserica Ortodoxă. În cântările bisericești intelectualii sunt numiți „ritorii cei mult grăitori”, unde multa vorbire este echivalentă cu vorbirea deșartă, adică inutilă și chiar păcătoasă.
În concluzie, atunci când un om are harul lui Hristos, vorbeste simplu, iar când înmulțește cuvintele savante arată că este departe de a fi înțeles învățătura evanghelică. A te lăuda cu multa învățătură teologică este tot una cu a spune că nu ți-a ajuns minte ca să înțelegi cuvintele simple ale lui Hristos așa cum le-au înțeles iudeii necărturari de acum două mii de ani.
Sfântul Ambrozie de la Optina zicea: „Unde e simplitate sunt și îngeri o sută, dar unde e deșteptăciune nu e nici unul”.
Revenind la Ioan Casian, care a fost si întemeietorul monahismului apusean de tip benedectin (spun asta pentru cei fascinați de apus ca leagăn al intelectualismului universitar modern), acesta recomanda penitență pentru izbăvirea minții de obiceiul de a filozofa în deșert. Această lucrare de simplificare a minții este anevoioasă foarte pentru oricine a fost deprins cu școli lumești. Este nevoie ca intelectualul venit la pocăință să lepede de la sine toată parada de cuvinte prin care își trădează multa învățătură. Atât de mult dăunează rugăciunii această boală a minții, încât efortul de a uita învățătura lumească este considerată de Sfântul Ioan o virtute vrednică și cu anevoie de atins.
Autor: Ieromonah Savatie Baștovoi
