Astăzi se împlinesc 74 de ani de la al doilea și cel mai mare val de deportări staliniste din Basarabia. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic de ocupație organiza cea mai amplă deportare în masă de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova. În total, peste 35 de mii de oameni, dintre care 11.889 copii, 14.033 femei și 9.864 bărbați au fost încărcați cu forța în trenuri și duși în Siberia și Kazahstan.
Sursele neoficiale arată că aceste cifre nu reflectă întreaga proporţie a dramei românilor basarabeni, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieşind din trei membri ai familiilor. Se ştie însă că au fost ridicate familii cu 7-8 şi chiar 14 copii.
Pentru organizarea operațiunii au fost mobilizați 3.389 de colaboratori ai poliției politice și civile sovietice, 9.050 soldați ai trupelor de interne și securitate, precum și 22.560 activiști de stat și de partid. Principalele acuzații la adresa celor deportați erau „colaborarea cu fasciştii, „apartenenţa la partidele burgheze româneşti” sau la „secte religioase ilegale”.
Oamenilor nu li s-a permis să ia cu ei nimic, iar după deportare, toate bunurile – casele, moșiile, terenurile au fost transmise colhozurilor, iar o parte dintre ele au fost furate sau vândute ilegal. Mulţi dintre cei deportaţi nu au mai revenit în Basarabia, fie au fost împuşcaţi pe drum, au murit de foame sau de boli.
