
Zi neagră pentru românii din Basarabia. Acum 86 de ani, în 2 august 1940, dictatura sovietică de la Moscova, printr-un decret al lui Stalin, a decis crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Evenimentul fost un moment tragic pentru românii din stânga Prutului, care, ulterior, a avut parte de deportări, persecuții, foamete, fiind supuși unui lung proces de deznaționalizare.
Constituirea RSSM este o consecinţă a Pactului Ribbentrop-Molotov, cunoscut şi ca Pactul Stalin-Hitler, semnat la 23 august 1939, al cărui protocol secret prevedea anexarea la URSS a estului României, precum şi a estului Poloniei şi a Ţărilor Baltice.
La 28 iunie 1940, Armata Roşie a trecut Nistrul, ocupând Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Drept urmare, la 2 august 1940, şase judeţe din teritoriul Basarabiei – Bălţi, Tighina, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca şi alte şase raioane din cele 14 din componenţa Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti – Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Râbniţa şi Slobozia, au fost unite în cadrul noii republici unionale – RSSM.
În acelaşi timp, teritoriile româneşti ale Nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa, Nordului şi Sudului Basarabiei, în baza aceluiaşi scenariu, au fost incluse în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU).
„Intenţia statului sovietic cu privire la populaţia noului teritoriu [Basarabia] anexat în conformitate cu Pactul Molotov – Ribbentrop devine clară chiar din vara anului 1940, când Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice adoptă actul de constituire al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (2 august 1940). Anume, este vorba de modul în care au fost trasate hotarele noii republici unionale, care a surprins pe mulţi contemporani, şi implicaţiile de durată ale acestei acţiuni. Ziarul “Pravda” din 7 iulie 1940, de exemplu, presupunea că va avea loc o unire a Basarabiei cu Republica Autonomă Moldovenească. Din cele 13 raioane ale RASSM, însă, numai 6 au intrat în componenţa RSSM, iar din teritoriul Basarabiei două judeţe din sud, Cetatea Albă, Ismail şi mai mult de jumătate a judeţul Hotin din nord au fost cedate Ucrainei, deşi aceste teritorii n-au aparţinut niciodată statului ucrainean, ci au făcut parte din Principatul Moldovei (…) Principiile etnice, istorice şi culturale nu au fost respectate nici de această dată, pentru că deşi în cele trei judeţe cedate Ucrainei – Cetatea Albă, Ismail şi parţial Hotin – românii nu constituiau majoritatea absolută, ei alcătuiau totuşi cea mai numeroasă etnie, peste 28 la sută din totalul populaţiei. A doua etnie după număr – ucrainenii – constituiau doar 25,4 la sută în cele trei judeţe şi limba de comunicare inter-etnică încă din perioada ţaristă era limba “moldovenească”. (…) Încadrarea Basarabiei, atât cât mai rămăsese din ea, în componenţa RASSM, explică, pe de-o parte, şi anticipează, pe de altă parte, rolul pe care îl vor avea moldovenii de origine transnistriană în domeniile politic, economic, dar şi cultural, din perioada postbelică”, scrie istoricul Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor.
Această republică a existat mai puțin de un an. Odată cu revenirea administrației românești în 1941, aceste teritorii au fost încorporate în statul roman. Nu pentru mult timp însă. În 1944, trupele sovietice reanexează Basarabia și nordul Bucovinei, iar Republica Sovietică Socialistă Moldovenească este reînființată. De această dată, cu raioanele Briceni și Ștefan Vodă și părți din Edineț, Ocnița, Cahul și Căușeni.