Dacă omul este crescut de lupi (ca să facem o paralelă cu istoria din Cartea Junglei), va crede că el tot lup e și se va comporta ca lupii. Dacă e crescut de gorile, cum s-a întâmplat în cazul lui Tarzan, el va considera, la rândul său, că este o gorilă, respectiv, va face ceea ce fac gorilele.
În ambele cazuri însă, vine un moment când și unul, și celălalt conștientizează că sunt altceva de fapt și atunci intră într-o stare de confuzie și incertitudine, ceea ce-i face automat vulnerabili. Deoarece asta îi determină să se autoizoleze, respectiv să rămână descoperiți, singuri. Iar când ești singur devii mult mai expus pericolelor.
Orice ființă este autosuficientă și puternică doar dacă se află printre ai săi și se comportă ca atare. Dacă face ceea ce-i este scris în codul genetic, dacă știe cine este și își acceptă această identitate. În caz contrar, fie se autoexclude, fie este exclusă din comunitate și atunci devine pradă ușoară.
Nouă, românilor moldoveni dintre Prut și Nistru, ni se spune, de mai bine de 200 de ani că suntem altceva decât suntem în realitate. Că cei din neamul nostru ne sunt străini sau chiar dușmani. Și mulți dintre noi chiar cred asta, deoarece un neadevăr repetat de multe ori este perceput ca adevăr la un moment dat. Anume din această cauză am devenit o pradă atât ușoară, anume din această cauză suntem atât de confuzi, anume din această cauză ne tot batem cap în cap și nu reușim să ne ordonăm viața. Incapacitatea noastră de a ne autodefini corect ne transformă în pradă ușoară pentru răpitori! Iar ei, răpitorii, profită de asta, de aceea, pățim ceea ce pățim de atâta amara de vreme.
Atunci când nu înțelegi cine ești sau crezi că ești altceva decât ești în realitate, nu ai cum să mergi în direcția corectă. Și ai un comportament nefiresc. Iată de ce, este foarte important ca, înainte să decidem încotro ne îndreptăm și cum trebuie să ne comportăm, să stabilim foarte clar cine suntem și ce este este scris în codul nostru genetic.
Iar adevărul este unul și nu poate fi schimbat chiar dacă unora nu le place – suntem parte a neamului românesc, o bucată de românitate izolată cândva de ai săi și forțată să trăiască printre străini. Dar identitatea ne-a rămas aceeași, ea nu poate fi schimbată. De aceea, primul lucru pe care trebuie să-l facem acum e să recunoaștem că suntem români, să ne acceptăm propria obârșie. Și abia după aceea, vom înțelege mai bine ce și cum trebuie să facem.
Șansa să îndreptăm lucrurile ni se oferă acum, la recensământul populației, care se organizează o dată la 10 ani. Or, dacă acum rezolvăm această dilemă, această confuzie în care trăim de atâta vreme, mai departe va deveni mult mai clar încotro trebuie să o luăm. Nu e un moft, e o necesitate vitală.
De aceea, la acest recensământ, la întrebările cine suntem și ce limbă vorbim, răspunsul trebuie să fie unul singur: suntem ROMÂNI, vorbim LIMBA ROMÂNĂ.
După aceea, vom decide ce e de făcut.
